Generatia mea (am terminat liceul in ’89, la „N. Balcescu”, azi „Sf. Sava” — sunt ultima promotie eminamente comunista) ar trebui sa aiba retineri cand ii cearta pe astia mici care dau acum Bacalaureatul.
E adevarat ca noi stiam in clasa a sasea mai multa carte decat hipsterii tatuati la majorat, dar asta-i alta discutie, intram deja in politica, analize scrobite despre societate si n-am chef, azi. Inainte de ’89, grea era treapta intai. Iar treapta a doua — decisiva, te putea distruge pe viata. La treapta intai, incercai sa ajungi la un liceu de prestigiu. Daca picai, te mancau liceele industriale. La treapta a doua, daca luai sub 5, scoala profesionala scria pe tine. Si mi se pare ca abia dupa un an de profesionala aveai voie sa urmezi treapta a doua la seral, in trei ani, liceu de 13 clase, complicat, complicat rau.
Bacalaureatul, insa, era o jucarie, te duceai ca la banchetul de-a douaspea. Evit amanuntele, fiindca nu ne sunt favorabile. Promovare de 99,9% pe tara. Si asa s-a mers pana prin 2000, chiar 2000 si ceva. Azi, aflam de la televiziile inflamate si de la reporterizdele cu aere didactice ca „s-au luat masuri de maxima securitate la Bacalaureat” si ca „se organizeaza flagrant” pentru spagute la Dorohoi sau Calafat. Mai bine am vedea ca, in ultimii 10-15 ani, masteratele si doctoratele s-au obtinut mai usor decat Bacalaureatul. Voi, cei din generatia mea, cunoasteti ceva despre anomalia asta?
Inca un lucru. Cand eram noi la scoala, ne spuneau parintii „iti cumpar prostia aia, daca iei nota 10 sau nota 5 (depindea de elev) la matematica sau la fizica!”. Functionau conditionarea si stimulentul. Acum, copiii intai primesc si pe urma li se cere. Scoala e o intrecere a modei si a gadgeturilor, iar parintii se simt obligati sa tina pasul.
