Fanus Neagu s-a nascut pe 5 aprilie dand semnal ca ambitiosii fara talent ar trebui sa se faca uitati ca ultima iscalitura a viscolului. De sapte ani imi e dor de cel care a plecat cu o Dunare mai sus. Va prezint o povestioara din “Jurnal cu fata ascunsa” (1). Anticomunism la timp. Despre asta vorbim aici, despre anticomunism facut la timp.
Intr-o zi, Gutza Baiesu ne invita pe mine si pe Octavian Cotescu in satul lui din judetul Buzau. Am facut un popas (halta de ajustare ) la I.A.S. Pietroasele, unde am gustat niste pastrama, stropita cu o tamaioasa veche, am luat la cunostinta povestea ca in fiecare an, toamna, se ineaca in bazinele cu vin nou unu-doi-trei zilieri si, sub seara, am carmit-o dincolo de Buzau, spre Baiesti-satul de la care prietenul meu imprumutase pseudonimul intrucat de fapt si de drept el se numea Ion Mihalache, dar pas de semneaza cu numele asta pe vremea cand Bulevardul 1 Mai din Bucuresti nu visa sa ajunga vreodata sa poarte nume de fruntas taranist ucis la Ramnicu-Sarat. Sosim pe intuneric si mama lui Gutza Baiesu ne spune ca nea Ion Mihalache senior se gaseste la bufetul din centru , insotit de cainii sai. (…)
La bufet, multime de norod sprijinita-n toiuri si cincizecuri. Mirosea a tutun fiert in miere, a vrajba, a piei de caine ud si destul de patrunzator a tuica de pruna. Cand ne vede, Ion Mihalache senior intoneaza “Treceti batalioane romane Carpatii”, comanda un rand pentru toata lumea si striga sa traiasca partidul comunist roman in frunte cu toti conducatorii sai. Bem, se repeta comanda si nea Ion da din nou drumul unui val de lozinci tintind spre biruninta socialismului.
In drum spre casa, Gutza il ia la rost: “ Ce te-a apucat, bre, sa torni toate tampeniile alea cu socialismul si iubitii conducatori!?”
– Pai, pentru voi am facut-o, sa va mearga bine.
– Nu ne trebuie, da-i in ma-sa.
Nea Ion ramane mut pentru cateva clipe, apoi urla spre sofer:
– Inapoi la carciuma.
Luand cainii de ceafa, batranul patrunde spre tejghea, bate-n buza tejghelii cu batul de alun de care nu se despartea, cerand liniste si rosteste clar:
– Ma, ramane cum am zis totdeuna, ii bag in dumnezeii ma-sii, cu comunismul lor cu tot, baietii n-au nevoie nici cat noi de porcariile astea. Inc-un rand la populatie.
A doua zi a fost arestat. In lipsa noastra aparusera in carciuma doi activisti de la raion si nimeni n-a avut timp sa-l anunte pe nea Ion ca locul devenise primejdios.
