Au trecut trei zile de la moartea lui Andrei Gheorghe. Piosenia dedicata unui necredincios a expirat. El n-ar fi acordat nici macar secunde, daramite zile, de gratie si tacere unui mort ilustru pe care nu-l agrea.
Va aduceti aminte ce s-a intamplat cand s-a prapadit Adrian Paunescu? Inmormantarea se transmitea in direct, iar Andrei Cornea, nu Gheorghe, il spurca la TVR pe Paunescu. In numele anticomunismului, fiul unui stalinist raspopit (intelectual de prestigiu, dar stalinist ) il injura pe Paunescu, fiul unui detinut politic in „obsedantul deceniu”. Nu eu am dat drumul la injuraturi langa catafalc, asa ca scriu fara frane, dar in viteza a doua. In 2010, a plecat Paunescu – tunet si fior. In 2018 s-a deschis un microfon spre neant.
Curajosul Gheorghe era un fricos. In urma cu vreun an l-am impachetat intr-un pamflet frumos. „Ce alegeti intre blenoragie si Andrei Gheorghe?” sau „Doi clovni barbosi, Cernea si Andrei Gheorghe”, nu mai stiu exact, ca l-am rezolvat de multe ori. Dorin Chiotea a distribuit textul pe pagina lui de facebook. Gheorghe a mazgalit la comentarii „Dorine, scoate, te rog, uratoaia asta, ca Boanchis nu-i sanatos la cap!” El era, fara indoiala, cel mai in masura sa dilibadeasca pareri despre sanatatea mintala. Cand am vazut, am luat foc. Eu nu comentez pe facebook, asa ca l-am sunat pe Chiotea si i-am spus „te rog sa-i transmiti clovnului hirsut ca ma voi ocupa personal de educatia lui!” Intrebati-l pe Chiotea daca va mint. Dorin a postat exact asa: „a promis Boanchis ca se va ocupa de educatia ta! Va fi o polemica intre greuceni”. Sa stam cu genunchii moi. In scris, cel putin, l-as fi spulberat. Gheorghe a continuat sa se milogeasca de Chiotea, pana cand Dorin a sters postarea. Repet, intrebati-l pe Chiotea daca va mint. Veti spune ca Gheorghe n-a vrut sa ma bage in seama. Bineinteles. M-a ignorat asa de tare incat s-a umilit in fata lui Chiotea. V-am mai rugat cumva sa-l intrebati pe Dorin daca asa s-a intamplat?
Gheorghe era un ingrat, un tip fara caracter. Cand a fost filmat cu marijuana in gura, Adrian Nastase a spus, in cerc inchis, „cat sunt eu prim – ministru, nu se aresteaza ziaristi.” In tarile civilizate, nu in aia in care Monica Macovei are adepti, e o traditie. Nu se aresteaza scriitori, ziaristi, medici. In Primul Razboi Mondial, Anatole France aducea elogii germanilor, in timp ce Parisul era bombardat. Clemenceau, prim-ministru in exercitiu, a zis, la nervi: „e talentat, dar il arestez”. N-a facut-o. In anii ’60, Sartre a ajuns in fata instantei. De Gaulle s-a opus. „Un Voltaire nu se aresteaza!” Nu va ambalati, ca nu l-am comparat pe Gheorghe cu Anatole France si Sartre! Era vorba despre catuse. Nastase l-a salvat pe Gheorghe, iar Gheorghe l-a injurat de atunci pana a murit. Nu i-a cerut nimeni sa-l laude. Dar trebuia sa nu-i mai pomeneasca numele.
Gheorghe era un eretic, un eretic bine platit. Injura el preotii si bisericile, in tara in care Eminescu a scris „credinta zugraveste icoanele-n biserici”. Mai mult de atat nu se poate zidi pe hartie. Dupa acest vers, doar tampitii o apuca spre raspantii pagane. „Credinta zugraveste icoanele-n biserici.” N-ajunge. Mai trebuie. „Credinta zugraveste icoanele-n biserici”.
Nu stiu la ce se inchina Gheorghe. Probabil ca la blocurile din metal si sticla, aceste altare ale intelectualilor fara Maglavit.
