La, la, la, la,/Andreea Marin pedala, pedala./ Saua biclei gemea,/Sub poponeata dalba, ca o telemea./Dar ce sa vezi, ce sa vezi?/Haita de maidanezi!/Sincronizate, toate ca una,/Potaile atacau Zina./Si ce conteaza, ce conteaza?/Zina-i purie, dar viteaza!
Brrrr! Pot sa o tin asa, in poezea, pana maine, fara sa rimez, ca amatorii, verb cu verb sau substantiv cu substantiv, dar m-am plictisit. Ca sa fie in ton cu jenibilii corporatisti de varsta a doua, Andreea Marin s-a scarpinat si ea cu saua de bicicleta. Dumneaei e o corporatista inclasabila, o corporatista de bani publici, o corporatista din taxa TVR. Iar maidanezii au deja experienta, simt cand sunt in pericol, chiar daca mai cad in confuzie. Au facut o analogie deplasata — Andreea si bicicleta, vrajitoarea si matura — si au reactionat urat. Andreea — razbunatoare. Amazoana pe bicla a amenintat ca pune mana pe pusca. Sau pe iataganul maseurului turc, tinut in lesa matrimoniala, ca n-am inteles prea bine. Doamna, o amazoana clasica — si varsta va permite sa fiti clasica — lucreaza cu arcul! Stati linistita, ca sunt profesionist, nu rimez arcu’ cu Marcu si beton cu Anton! Ma abtin, desi situatia si cultura dumneavoastra pretind exact acest tratament. Doamna Marin, va implor sa nu mai fiti violenta! S-au prins si maidanezii ca-i puteti dovedi si fara armament. Intr-o viata anterioara, una dintre potai a cantat in trupa lui Banica Junior. Asa ca a versificat si ea un pic, pe marginea comportamentului dumneavoastra. „Zina urla, Zina musca,/Nu-i trebuie Zinei pusca!”. Intrebati-l pe apreciatul maseur turc daca maidanezul a nimerit diagnosticul.
