1. Covid există, cercul s-a micșorat, toți avem cunoscuți care s-au îmbolnăvit, așa că nu mă deranjează „masca obligatorie.” Oricum eram ipocriți și purtam măștile în suflet. Sunt de acord să se închidă și terasele, la orele 23. Un prieten cârciumar mi-a zis „scrie și tu să fie, la 23, ultima comandă!” Nu scriu nimic. Eu vreau să știu ce urmează. Plata obligatorie cu cardul?
2. Distrugerea totală a Litoralului ați ratat-o. Anul ăsta. Iar pe Litoral s-au cam dus și fițele. La Mamaia, l-am văzut pe un domn jucând volei cu trabucul în mână. Subțireanu. Verile trecute, românii cu bani intrau fără rezervare în orice cârciumă scumpă din Italia și Franța. Îl chemau pe șeful de sală, îi dădeau o hârtie verde, galbenă sau chiar roz și îi spuneau: „ia vino încoace, lângă acvariu! Spune-i bucătarului că vreau să-mi gătească peștele ăla mare!”
3. CFR Cluj a câștigat campionatul în fața Craiovei (și) pentru că Dan Petrescu este singurul antrenor care n-a ținut cont de regula U21 – o aberație propagandistică. Bravo, Dane! Dan Petrescu a jucat o semifinală de Cupa Campionilor Europeni când avea 20 de ani. Dar nu l-a băgat pe teren buletinul, ci valoarea. Cât despre Craiova – lucrurile sunt simple. A plecat un antrenor uriaș ca Pițurcă și a venit un italian civilizat și atât. Patronul Craiovei n-a învățat nimic din ce au pățit Gigi Becali și Mititelu. Singurul care a știut să lucreze cu Pițurcă este Mircea Sandu. Dacă ești președinte, patron sau ce te visezi matale și l-ai luat pe Pițurcă – atunci mergi pe mâna lui. Ultima reușită a fotbalului românesc – calificarea la Euro 2016 – le aparține tot lui Pițurcă și vechii conduceri a FRF. În preliminariile pentru Franța, Pițurcă a obținut două victorii de autor, în deplasare, în fața unor echipe cu care am remizat pe teren propriu, după ce a plecat Pițurcă.
4. Sunt foarte, foarte preocupat de 10 August, mai ales că s-a închis Dosarul 10 August. Dar de ce se deschisese? Acel deranj estival a început cu o minciună. I s-a zis „Mitingul Diasporei” și au participat 100, maximum 200 de diasporezi. Ceilalți viteji erau activiști Rezist și gladiatori din Colentina și Drumul Taberei. Iar prostul ăla de Dragnea și jandarmii au dat cu gaze, în loc să-i recreștineze pe progresiști cu tunurile cu apă sfințită. Alt miting mă preocupă, nu 10 August. Mitingul Părinților. Când organizăm Mitingul Părinților? Școala online e o idioțenie și nu vrem toți să ne facem copiii useriști.
5. Cum credeți dumneavoastră că poate avea România înalți dregători care să ne scoată din criza Covid și din criza financiară post Covid, dacă de zece ani ne sunt prezentați ca eroi doar cei care distrug oameni?
O exista, domnule, Covidul, dar nu mă poate convinge nimeni că e bau-bau, așa cum încearcă psihopații care se folosesc de el ca să îi înrobească, și mai rău, pe proști (nu-i bai, că sunt și mulți, proștii, și le și place sclavi) și pe care, se pare că – și sunt convins că doar se pare – îi girează până și un om valoros, ca dumneata. Se strânge cercul? Mă îndoiesc că prea mult. Dar, uite, recunosc, am niște cunoscuți ai căror prieteni de familie s-au îmbolnăvit de virusache, cică . El a murit. Cunoscuții nu au știut să-mi spună dacă prietenul avea și alte afecțiuni. Or fi fost ei prieteni de familie dar nu-și mai rupseseră ușile cam de multișor. Cîți ani avea prietenul? În floarea vârstei, numai vreo 70. În fine, înțelegeți. Concluzia este că, atunci când există dovezi, la nivel planetar, cu ghiotura – chiar unii ” ceasornicari și lutieri ai lui Dumnezeu ” le aduc, domnule scriitor – că cifrele sunt manipulate, că sunt forțați să scrie Covid și acolo unde nu e, că sunt stimulați FINANCIAR să ” colaboreze ” etcetera etcetera etcetera, ei, bine, dați-mi voie să mă împotrivesc propagandei. Apropo, azi, chiar azi, am văzut doi slujbași dintre cei mai publici și imperios necesari – nu? – în aceste vremuri – POLIȚIȘTI – îi văzui, zic, pe bancheta din față a mașinii, ambii, cu geamurile deschise și fără măști. În Spania, domnule, nu în România. Păi, ori ei știu ceva ce noi nu știm – vorba vine, noi, că, unii, mai știm – ori erau masochiști. Mai continuăm sau ne dăm măștile – ori, după caz, vălul – de pe față? Și de pe suflet, sigur că da.
ai mare dreptate bravo