Pe 1 iunie, prima zi a verii, gândul mă duce mereu la „Dobrogea, dreptunghiul acela mistic, hotărnicit din patru părți de ape” (arhitectul G.M. Cantacuzino). 1 iunie, însă, e Ziua Copilului, adică singura fericire cu executare.
Eeeee, pe 1 iunie am deschis televizorul pe un post de știri și am auzit despre o tragedie. Eram obișnuit. Și comuniștii vorbeau, pe 23 August, despre eroii „lor” care n-au fost ai lor. Dacă s-ar fi amintit despre Maternitatea Giulești 2010, acel rug al societății noastre, înțelegeam. Ar fi fost vorba despre vieți retezate înainte de a-și începe copilăria. Dar am auzit nu știu ce despre Colectiv, mai exact despre filmul „Colectiv”, care n-a luat Oscarul pentru că a apărut prea târziu. Timpul și propaganda nu au răbdare.
Vă rog să nu vă inflamați! Nu voi nega o tragedie. Dar în viața mea, în viețile rudelor mele, în viețile prietenilor mei, în cărți și la Teleenciclopedia au existat 1049 de tragedii care m-au afectat emoțional mai mult decât Colectiv.
Tragedia care a sfâșiat societatea a început după Colectiv, când sapiensii neomarxiști au distrus spitalele și mediul de afaceri și au strigat împotriva corupției pentru că liderii lor sunt impenitenți. La Colectiv au murit oameni, iar în stradă s-a ieșit pentru legile justiției. Acești copii născuți pe vremea lui Iliescu nu voiau să fie legile mai umane. Le voiau mai dure. Aveau fantezii cu zăbrele și cătușe. Dar nu pentru pedofili, criminali și violatori.
S-a mers și mai departe. A început dictatura celor puțini (sub un milion de români, sub 5% din populație), dar agresivi. Clovnul din manej îl făcea caraghios pe Laurence Olivier. Anencefalii care strigau muie în piețe au fost gata să accepte că băieții de clasa a doua se pot îmbrăca în rochițe. Dar acești anencefali pretindeau că ei reprezintă România decentă.
Am ratat încă un 1 iunie, încă o Zi a Copilului. Unde sunt poveștile de capă și spadă care trebuie să-i transforme pe băieți în cavaleri? Am eu o poveste cu un cavaler. Theodor Pallady. Marele pictor era și un foarte bun pistolar. Și s-a duelat pentru o femeie măritată. Știind că femeia și soțul încornorat aveau copii, Pallady nu a tras un foc.
Despre asemenea oameni trebuie să audă copiii. Artiști de geniu și bărbați adevărați. Dar cine să-i învețe? Ziaricii prăduitori, care au luat bani de la oengeuri, dar pretind că reprezintă România onestă? Chestia asta a zis-o Alina Mungiu, nu eu. Iar grațioasa Alina este experta numărul 1 în soroșism.
Încă o dată: ce să-i învețe ziaricii pe copii? Să facă poze cu telefonul. După generația de eco – trotinetiști decreștinați va veni o generație de sifonari profesioniști.
