„Uite ai naibii!”

Toate televiziile il plang pe Havel, ne intrebam obsesiv (de 20 de ani!) de ce n-am avut si noi un Havel, foarte putina lume stie cate ceva despre dramaturgia lui Havel, dar nu recunoastem ca Havel n-ar fi castigat alegerile, in Romania.

La fel de urechisti si de infierbantati suntem cand ne raportam la hocheistii maghiari din nationala Romaniei, care au cantat imnul Ungariei. Avem reactii isterice si nu luam nicio masura. Aia spurca gheata cu exactitate milimetrica, noi patinam cu masinile, pe soselele patriei. Ungurii cumpara terenuri pe granita de Vest a Romaniei, construiesc malluri in tot Ardealul, taie paduri in Harghita si Covasna, le cer oltenilor sau moldovenilor , care vor sa vada Lacul Sfanta Ana, o taxa 20 de lei, il scot pe Tökes europarlamentar cu voturi luate in Teleorman si Vaslui, iar reactia noastra este „uite ai naibii!”. Si da-i cu hoti, tradatori, jigodii! Dar daca vreunul dintre noi s-ar trezi maine deputat, poimaine s-ar milogi de ei. „Frate Gulas, frate Paprikas, ajuta-ma si pe mine sa trec legea asta, ca sa crape fierea in Opozitie!”.

Politicienii nostri de invoiala se roaga de electorat inainte de alegeri, iar de udemeristi dupa aceleasi alegeri. Cand un majoritar ajunge  la mana minoritarului, ce poti sa mai zici despre el? Ca-i inteligent?