Peste 100.000 de persoane au intrat în Armenia, abandonându-și casele și bunurile în graba de a pleca de când Azerbaidjanul a preluat săptămâna trecută controlul total asupra Nagorno-Karabah printr-un atac militar fulgerător.
Rezolvarea bruscă a unuia dintre cele mai greu de rezolvat conflicte din lume rezonează mult dincolo de Caucaz, un focar de tulburări etnice de la dispariția Uniunii Sovietice.
Acum este legat și mai strâns de o nouă luptă între marile puteri – SUA, Rusia, Turcia și Europa își dispută dominația într-o regiune care reprezintă o punte vitală către bogățiile energetice și minerale din Asia Centrală.
În contextul în care Rusia este împotmolită în războiul din Ucraina, SUA și Europa consideră că există o oportunitate de a-i slăbi influența, în timp ce Armenia caută sprijin pentru a redresa relațiile tulburi cu Turcia și Azerbaidjan.
Acest lucru a înfuriat Kremlinul, care face amenințări din ce în ce mai deschise, iar Rusia încearcă să profite de furia armenilor din cauza pierderii Nagorno-Karabah pentru a submina guvernul pro-occidental de la Erevan. Forțele azere au preluat Nagorno-Karabah în ciuda prezenței a aproximativ 2.000 de soldați ruși staționați în regiune.
Lupta pentru Nagorno-Karabah dintre Armenia și Azerbaidjan a făcut zeci de mii de victime și a transformat peste un milion de persoane în refugiați.
Majoritatea armeană din regiune și-a declarat independența în momentul prăbușirii URSS, în 1991, în timp ce Azerbaidjanul și-a afirmat dreptul de a-și recăpăta teritoriul recunoscut la nivel internațional.
Azerbaidjanul respinge acuzațiile armenilor de purificare etnică. După victoria sa, președintele Aliev a îndemnat populația armeană din regiune să rămână în Azerbaidjan, promițând să le susțină drepturile culturale, religioase și sociale. Confruntat cu presiuni din partea SUA și a Uniunii Europene pentru a permite accesul observatorilor internaționali, Azerbaidjanul a organizat duminică o vizită a reprezentanților locali ai Națiunilor Unite la Stepanakert.
Potrivit Bloomberg, Aliev încearcă să profite pentru coridorul care traversează regiunea Syunik din sudul Armeniei până la exclava azeră Naxcivan, învecinată cu Turcia și Iranul. Președintele Recep Tayyip Erdogan susține această cerere, văzând o oportunitate de a construi legături de transport directe cu Azerbaidjanul și mai departe cu Asia Centrală și China într-o mare rețea prin Turcia către Europa.
Deși nu este clar ce anume dorește Azerbaidjanul, propunerea riscă să taie Armenia de Iranul vecin, care se opune întreruperii căilor sale de acces spre nord, către Rusia. Syunik găzduiește, de asemenea, resurse minerale valoroase pentru Armenia, inclusiv cupru și molibden, care au contribuit anul trecut cu aproximativ 850 de milioane de dolari la veniturile din exporturi.
Uniunea Europeană, în special, se bazează pe o dublare a livrărilor de gaz din Azerbaidjan, țară bogată în energie, pentru a pune capăt dependenței blocului de livrările rusești.
Aliyev a declarat luni că Azerbaidjanul va urmări o agendă de pace acum că și-a restabilit integritatea teritorială.
Dar întrebarea este dacă puterile care se luptă pentru control în Caucaz vor muta conflictul în altă parte.