Ziua Națională, sărbătoarea privată a lui Iohannis

România este țara în care trăim. România nu este Iohannis. Țara nu îi aparține, doar îl găzduiește. La fel, nici românii nu îi aparțin. Sărbătorile sunt ale noastre, nicicum ale lui. El doar le confiscă. S-a văzut și astăzi. Ne ia sărbătoarea de sub prag și o transformă într-a lui. Nici măcar peste gard nu am avut voie s-o privim, darmite să mai și participăm la ea. De ce i-o mai fi spus Ziua Națională?

Excesul de bădărănie al președintelui a depășit orice limită. L-am văzut la Arcul de Triumf. Un gest de o mojicie cumplită. A salutat garda de onoare, după care nu a mai așteptat. S-a întors și a pornit către ai lui. Soldații au răspuns „Să trăiți!” unui Iohannis care i-a tratat cu spatele. Ciolacu, Marcel Ciolacu, mai e o greșeală să-l suspendăm? A îngrădit Piața Arcului de Triumf și a populat-o numai cu jandarmi, polițiști și trupe speciale bine ascunse ochiului. A vorbit mai puțin de 10 minute, după care a plecat rapid. A invocat pandemia care nu a permis o sărbătoare așa cum ar fi trebuit. Nici țipenie de român de rând, care ar fi vrut să fie prezent. Nu se poate, sărbătoarea lui privată nu are legătură cu românii și cu țara.

Dacă stai să socotești puțin, cei care s-ar fi putut aduna acolo ar fi fost mai puțini decât călătorii din două garnituri de metrou. Deci, niciun pericol de contaminare. Ar fi fost mai puțini decât plimbăreții prin mall-uri și supermarketuri. La fel, niciun pericol. Nu pandemia a fost motivul pentru care nu a vrut să stea în fața românilor, ci spaima că, ajunși la capătul răbdărilor, aceștia îl vor huidui. Îl vor fluiera și înjura fără reținere. Își vor vărsa năduful pentru toate câte le-a făcut. Orgoliul lui de președinte pe care nu ai voie să-l privești în ochi ar fi fost ultragiat la maximum. Auzul lui sensibil, de domnișoară de pension, ar fi fost vexat de sincerul, dar adevăratul „ba pe-a mă-tii!” Așa că, preventiv, a interzis Ziua Națională în forma pe care o știm cu toții. A făcut din ea o petrecere privată, cu paznici înarmați și cu pupincuriști care-și făceau poze cu semnul victoriei. Victoria cui asupra cui? Atât au înțeles că s-a întâmplat acum 102 ani. Ciolacu, Marcel Ciolacu, zi repede, e prea brusc să-l suspendăm? Nicicând țara aceasta nu a avut parte de asemenea umilință, provocată chiar de președintele ei. Ciolacu, Marcel Ciolacu, fii sincer, mai e inoportun să-l suspendăm?