„Stupefacție” nu este chiar cuvântul potrivit. În schimb, oficialii ucraineni și aliații lor văd acum Germania printr-o formă confuză de furie.
Contribuția Germaniei la apărarea Ucrainei a fost un transport de câteva mii de căști. După invazia armatei lui Vladimir Putin, cancelarul Olaf Sholz a declarat că nu va mai reține transporturile de arme germane în mâinile altor țări. Acestea ar putea fi donate pentru efortul de război ucrainean.
A părut o schimbare radicală, aplaudată în UE și SUA, după ce politica germană se bazase pe o specie de mercantilism îngâmfat și pe dependența față de petrolul și gazul rusesc.
Iar când Rusia a invadat Ucraina pentru prima dată în 2014, Germania a spus restului lumii – și ucrainenilor – să nu mai fie atât de îngrijorați.
Și totuși, în timp ce războiul de acum își încheie primele o sută de zile, livrările de arme germane către Ucraina au eșuat în mod vizibil să se materializeze.
De mai bine de o lună, transportul a 50 de sisteme antiaeriene Flakpanzer Gepard a fost autorizat de Berlin. Acestea nu au sosit, notează The Spectator. Nici obuzierele de 155 mm. Nici tancurile germane, care au făcut mult timp obiectul cererilor ucrainene, nu sunt pe drum.
Germanii au pretins că ucrainenii erau incapabili să folosească acele tancuri fără o pregătire amănunțită, înainte de a renunța în tăcere la această abordare. Apoi au pretins că nu mai existau tancuri de rezervă, înainte de a li se spune că, de fapt, existau câteva tancuri care așteptau, gata să fie trimise imediat.
Germania este unul dintre cei mai mari exportatori de arme din lume. Documentele divulgate ziarului Welt au arătat că livrările de la Berlin către Kiev au încetinit, apoi s-au redus la un nivel scăzut – toate acestea în mod deliberat.
Dar o altă dinamică s-a conturat, pe măsură ce războiul a continuat și doza inițială de adrenalină a dispărut. La fel ca în timpul lungului Război Rece împotriva tiraniei sovietice, a reapărut pericolul unor diviziuni în cadrul alianței occidentale.
Iar în fruntea facțiunii neloiale se află președintele Franței, Emmanuel Macron, și cancelarul german Olaf Scholz.
Atât Macron, cât și Scholz vorbesc frecvent cu Putin, îi ascultă supuși amenințările fățișe. Nu au cu ce să negocieze, dar totuși își reduc contribuțiile la efortul ucrainean într-o bizară rusofilie – cum să-i spui altcumva? Ucrainenii și UE văd cum dualitatea germană adânc înrădăcinată începe să se reafirme.
Poate că Scholz se consideră un pacificator eroic. Dar pe măsură ce inițiativele sale nu ajung în mod repetat la nimic, iar promisiunile sale rămân nerespectate în mod agresiv, mulți în Europa se tem că ceea ce este mai rău în caracterul german iese din nou în evidență: detașarea, îngâmfarea, acțiunile ineficiente de a imprima o vagă schimbare de atitudine dușmanilor declarați.
Vorbe vorbe, ca la noi, in rest s-o facem cu dreapta
Ba,Japita,o sa-ti punem o pila la mascarici sa te ia consilier.Esti o sluga credincioasa.Plus ca esti un dobitoc ,tu si toate muhaielele din presa sorosista ,daca va imaginati ca Franta si Germania si-ar putea compromite relatiile cu Rusia.Vai de capul vostru.
Bai nemtalailor drogati, dati-le tot ce vrreau la astia, bai, sa le stea odata in gat la ukro-na-zi aia, oricum sunt o colonie pe cale de disparitie, in curand vor fi impartiti in 5 bucati, stie asta si actorasul ala jidan de ratat de Zelinski !! Ala oricum nu are ce sa comenteze, daca nu executa ordinele primite de la stapanii lui amerloci, e executat pe loc !! Ha ha ha 🙂
Ieoropa fără colaborarea cu Russia dar sub cizma amerikakană, este în rahat până la gât. Se vede bine.
Așa este !