Liderii NATO invită Ucraina să se alăture alianței în viitor, în timp ce îi refuză intrarea pe termen imediat. Un soi de sentință care a provocat dezamăgire la Kiev.
La summitul NATO de la Vilnius, Volodimir Zelenski, deși primit cu entuziasm, a adoptat un ton neobișnuit de dur față de aliații occidentali: „Se adaugă formulări vagi despre „condiții” chiar și pentru invitarea Ucrainei. Se pare că nu există disponibilitate nici pentru a invita Ucraina în NATO, nici pentru a o face membră a alianței”. Este „fără precedent şi absurd” faptul că Ucraina nu a primit un termen clar de aderare.
„Am indicat în mod clar că vom invita Ucraina să se alăture Alianţei când aliaţii vor fi de acord şi când condiţiile vor fi întrunite”, a precizat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.
Cu alte cuvinte, poziția NATO este de neclintit: nu permite aderarea ţărilor care sunt implicate într-o dispută teritorială în curs de desfăşurare, deoarece ar antrena alianţa în conflict –în acest caz cu Rusia. E de înțeles frustrarea lui Zelenski. Ofera de aderare la NATO nu este necondiționată, ci un compromis. Occidentul ajută Ucraina cu armament și bani, dar are o linie roșie peste care nu trece.
Mai neclare sunt „garanțiile de securitate” pentru Ucraina. Țara ar putea crede că are protecție, deși în realitate nu o are, și ar rămâne o țintă a Rusiei tocmai din cauza acestei false protecții.
„Aderarea la NATO sau chiar garanțiile de securitate ale SUA depind de amenințarea de a lupta într-un război cu Rusia în numele Ucrainei”, notează Politico. „Asta înseamnă să ameninți cu declanșarea unui război nuclear care ar fi o sinucidere reciprocă pentru ceea ce sunt, cel mult, interese periferice – iar în schimbul asumării acestui risc colosal, SUA nu ar câștiga nimic”.
Liderii occidentali spun adesea că apărarea Ucrainei este vitală pentru securitatea americană sau europeană, fie pentru că înfrângerea acesteia ar permite continuarea agresiunii rusești, fie pentru că cucerirea ei ar distruge norma integrității teritoriale – sanctitatea suveranității – care menține stabilitatea lumii. Niciuna dintre aceste afirmații nu este convingătoare.
Ideea că Rusia s-ar folosi de Ucraina pentru a ataca mai departe în Europa este în principal un argument pentru ca europenii să își consolideze apărarea – nu SUA.
Între timp, norma integrității teritoriale nu este atât de fragilă încât Statele Unite să trebuiască să apere Ucraina. Rusia a fost pedepsită atât de aspru pentru invazia sa încât puțini ar fi atât de nebuni încât să îi imite exemplul. Dimpotrivă, a oferit ceva asemănător cu un anunț de interes public global despre pericolele agresiunii.
Zelenski ar mai trebui să învețe ceva: SUA și aliații săi din NATO au evitat până acum să lupte direct pentru Ucraina tocmai pentru că nu au un interes suficient de vital pentru a risca un război nuclear. De aici se deduce faptul că americanii nu vor veni în apărarea Ucrainei într-un scenariu viitor.
Kievul va primi mai degrabă garanții false. Războiul în sine este o dovadă în acest sens, deoarece pare destul de puțin probabil ca acest conflict să fi avut loc în absența convingerii Rusiei că Ucraina era pe cale să se integreze în domeniul securității în NATO.