Americanii au o slăbiciune pentru cuvintele germane complicate, de la realpolitik, inventat în secolul al XIX-lea, până la mai recentul Zeitenwende, noul început al politicii de securitate a Germaniei pe care cancelarul Olaf Scholz l-a proclamat în urmă cu un an.
La trei zile după invazia Rusiei în Ucraina, Scholz a declarat că „trăim un Zeitenwende”, adică un moment de cotitură în istorie. Calificându-l pe Vladimir Putin drept un „războinic”, liderul german s-a angajat să pună deoparte 100 de miliarde de euro, adică aproximativ dublul bugetului anual al apărării, pentru a impulsiona modernizarea armatei Germaniei.
Dar, după un an, notează analistul politic Matthew Karnitsching în Politico, sloganul lui Scholz poate fi asemuit cu un americanism direct: bullshit! Până în prezent, Germania a angajat (dar nu a cheltuit) aproximativ 30 de miliarde de euro din cele 100 de miliarde. Acestea fiind spuse, fondurile alocate includ 13 miliarde de euro pentru avioane de luptă cu capacitate nucleară și elicoptere de transport pe care guvernul plănuia să le achiziționeze încă dinainte de război.
Cu toate că Scholz și miniștrii săi continuă să își condimenteze retorica cu referințe la Zeitenwende atunci când vorbesc cu străinii, este evident că prioritățile cancelarului se află în altă parte.
De exemplu, atunci când analiștii au avertizat în toamnă că o inflație ridicată ar putea distruge fondul de 100 de miliarde de euro dacă nu este cheltuit rapid, ministerul apărării, în loc să se angajeze să acopere diferența, a redus lista de dorințe, inclusiv două fregate pentru marina germană.
Cam în aceeași perioadă, Scholz a adoptat un pachet de 200 de miliarde de euro pentru a subvenționa facturile de energie ale populației, o inițiativă bine primită de alegători, dar care nu va face nimic pentru securitatea țării.
Sub fostul cancelar de centru-dreapta Angela Merkel, Berlinul aproape că l-a invitat pe Putin să invadeze, semnalând că nu vor exista consecințe dacă va face acest lucru (a se vedea incursiunile rusești în Georgia, sprijinul acordat separatiștilor din Donbass, anexarea Crimeei, conductele Nord Stream etc).
Cariera politică a lui Scholz a început pe străzile Germaniei de Vest din anii ’80, unde a condus proteste împotriva planurilor americanilor de a amplasa rachete nucleare cu rază medie de acțiune în Europa și a visat să scoată țara din NATO.
Acest lucru ar putea explica viziunea sa plină de prejudecăți asupra SUA, care a insistat recent să se angajeze să trimită tancuri de luptă M-1 Abrams în Ucraina înainte ca Germania să accepte să trimită propriile tancuri Leopard.
Argumentul cancelarului potrivit căruia manevra sa cu tancurile, pe care a vândut-o acasă ca pe o victorie politică majoră, ar contribui la asigurarea unui angajament continuu al SUA față de Ucraina și a sprijinului pentru NATO este absurd în aparență, dacă ne gândim la cât de mult s-a angajat deja Washingtonul să ajute Kievul în comparație cu Germania (73 de miliarde de euro față de 6 miliarde de euro).
Un studiu aprofundat publicat la începutul acestei luni de Allensbach, un institut de sondaje respectat, a constatat că doar 46% dintre germani consideră că SUA sunt un aliat de încredere.
Politicieni precum Scholz, care nu vor ca germanii să știe cât de dependentă este țara lor de umbrela de securitate a SUA, reprezintă cel mai mare motiv pentru relația disfuncțională a țării cu cel mai important aliat al său.
Washingtonul se trezește încet-încet la realitatea că Zeitenwende-ul Germaniei este un miraj. Cheltuielile germane pentru apărare din acest an sunt estimate la aproximativ 50 de miliarde de euro, fiind încă o dată mult sub ținta NATO de 2% din PIB.Contrastul cu Polonia vecină, 3% în acest an, nu ar putea fi mai mare.
Statele Unite îmbrățișează Polonia ca niciodată înainte. Administrația de centru-stânga a lui Biden și guvernul național conservator de la Varșovia nu sunt deloc aliați naturali. Dar sunt uniți de un inamic comun. Biden a vizitat Polonia de două ori în mai puțin de un an.
Scholz urmează să se întâlnească vineri cu Biden la Casa Albă pentru ceea ce un oficial american a descris drept o „vizită de lucru”. Un cuvânt care va face în mod sigur turul Washingtonului în această săptămână este fremdschämen, adică sentimentul de rușine pentru acțiunea (sau inacțiunea) altora.