Presa a fost informată că săptămâna aceasta Regatul Unit și Germania vor semna un acord de cooperare în domeniul apărării, parte a dorinței declarate de a-și consolida relațiile cu Uniunea Europeană în materie de securitate.
Nu ar trebui să ne așteptăm la o revoluție, ci mai degrabă la o împrăștiere entuziastă de sclipici pe ceea ce este de fapt relativ banal, notează The Spectator. John Healey, ministrul britanic al Apărării, a vizitat Berlinul în iulie și a convenit o declarație cu omologul său german Boris Pistorius.
Deși a fost prezentată cu însuflețire drept „primul pas într-o nouă relație de apărare profundă între Marea Britanie și Germania” și „cel mai cuprinzător acord de apărare” convenit vreodată de cele două țări, declarația nu conținea nicio acțiune politică concretă.
Complicație inutilă
O sursă guvernamentală a descris ”primii pași” ai acordului: desfășurarea exercițiilor militare comune în zona de frontieră estică a NATO, cooperarea în materie de achiziții și dezvoltare de echipamente. Negocierile privind un acord mai amplu ar putea începe în 2025, dar ar fi o complicație inutilă.
Coooperarea multinațională în ceea ce privește dezvoltarea și achiziționarea de echipamente militare este o parte obișnuită a peisajului industrial al apărării în prezent.
Eurofighter Typhoon și avioanele F-35B Lightning operate de Royal Air Force sunt produse ale colaborării cu alte țări și se anticipează că Typhoon va fi înlocuit de Tempest în cadrul programului global de luptă aeriană, un acord trilateral cu Regatul Unit, Italia și Japonia.
Principalul avion de transport al RAF, A400 Atlas, este fabricat de Airbus, un consorțiu la care participă Regatul Unit, Franța, Spania și Germania.
Vehiculul blindat Boxer, care va fi utilizat de regimentele de infanterie mecanizată ale armatei britanice, a început ca un proiect franco-german la care Regatul Unit s-a alăturat, apoi l-a părăsit, iar în prezent implică și Olanda. Prin urmare, acordul iminent dintre Londra și Berlin nu reprezintă o noutate în acest domeniu.
În privința exercițiilor militare comune, acordul se va concentra pe Estonia și Lituania, două state membre ale NATO care au graniță comună cu Rusia.
Cu toate acestea, Regatul Unit are deja un grup de luptă desfășurat în Estonia și a anunțat săptămâna trecută că, începând din iulie, Brigada a 4-a va fi ținută la un nivel ridicat de pregătire de-a lungul flancului estic al alianței.
Nu e clar de ce ar fi necesar un acord formal pentru ca Regatul Unit și Germania să desfășoare exerciții bilaterale specifice și nici de ce acestea sunt deosebit de utile.
Și riscă să nu atingă esențialul. Principalele provocări cu care se confruntă NATO sunt de două feluri. Membrii săi europeni au cheltuit în mod cronic prea puțin pentru apărare: a fost nevoie de 20 de ani pentru ca două treimi din alianță să atingă obiectivul de minimum 2 % din PIB, Germania atingând acest nivel abia în acest an.
Există, de asemenea, riscul ca Statele Unite să își reducă angajamentul față de NATO dacă Donald Trump va redeveni președinte peste câteva săptămâni. Aceste probleme necesită o atenție urgentă. Semnarea unor declarații grandilocvente este doar o distragere a atenției.