De când a început scandalul cu demiterea ministrului Sănătății nu se vorbește decât despre Vlad Voiculescu. Se vorbește mai mult decât despre istoria României, cu bune și rele. Mai mult decât despre nume celebre pe care românii le-au dat eternității. Nici despre cursul euro nu se vorbește atât de des, deși este la un pas de a sări de 5 lei.
Cine este, de fapt, Vlad Voiculescu de i se acordă atâta importanță? A fost ministru al Sănătății? Nu, a fost o numire politică din interese mizerabile. Un ministru bate spitalele în lung și-n lat, pune la cale politici de organizare și strategii de vindecare grabnică a pacienților. Voiculescu nu a făcut nimic din toate astea. A stat în birou și și-a făcut selfie cu tapetul. Un ministru iese în fața jurnaliștilor și explică unde suntem și unde vom ajunge în bătălia împotriva Covid. Voiculescu și-a scos la înaintare, în schimb, secretarii de stat sau și-a luat iubita după el să-i susțină moralul. Arată ca și cum, dacă ar fi dat nas în nas cu un cadavru însângerat, l-ar fi chemat pe Arafat să-l ia de acolo. Ori pe el, ori mortul.
Vlad Voiculescu există numai pentru că presa l-a băgat în seamă. Voiculescu a spus, Voiculescu a făcut, deși nu făcea nimic mai mult decât valuri pe holurile ministerului. La fel ca în politică. La început invoca faptul că nu avea decât o lună de când era ministru. Apoi două sau trei. Peste un an ar fi zis că nu are decât un an, ce-ar fi putut să facă? Voiculescu există doar pentru că i s-a acordat atenție. I-a cerut Iohannis să vină cu planuri concrete în privința spitalelor, după incendiul de la „Matei Balș”. Nu s-a dus cu nimic. Cred că și Iohannis i-ar fi dat cu ele în cap când ar fi văzut care sunt intențiile acestuia. Construim altele noi, a zis Voiculescu. Scăpăm de pandemie în felul ăsta? Și până s-ar fi terminat, ce făceam? Ne uitam la el cum ar fi burdușit buzunarele contractorilor aleși cu dedicație?
Vlad Voiculescu există pentru că un partid de păcălici n-a vrut să piardă miliardele care ar fi venit de pe urma lui. Există pentru că impostorii fac scut în jurul lui și, dacă s-ar putea, l-ar vrea în continuare ministru. Nu-i mai pronunțați numele. E de ajuns. Este prea mult și pentru ce a făcut până acum și pentru ce nu va face de acum înainte.