Probabil că lui Vlad Voiculescu nu i-a spus nimeni că este ministru al Sănătății. Și nici că viceprimar al Capitalei nu mai are cum să fie. Continuă să facă același joc de subretă, mimând ba preocuparea, ba priceperea, ba grija pentru sănătatea semenilor. Nu-i iese niciuna. Rămâne ancorat în superficialitatea și prostia USR, care a venit să guverneze cu tupeul celor 15 la sută de la alegeri. 15 la sută din numărul celor prezenți la vot, adică puțin, foarte puțin. Teoretic, ar fi trebuit să știe cu ce se mănâncă funcția de ministru al Sănătății, a mai fost o dată. Numai că asta se întâmpla în Guvernul Cioloș, cel alcătuit din miniștrii chemați telefonic la pomană și aprobați, tot telefonic, de Bruxelles. Ce a ieșit din asta am văzut cu toții.
Prin ce s-a remarcat Voiculescu în perioada aceea? Doar prin relația de rudenie pe care o are cu cel mai important lobbist al medicamentelor de pe piața europeană. Și poate nu numai de acolo. Dezvoltarea infrastructurii spitalicești? Dotări de ultimă generație? Nu e cazul. Medicamente noi introduse în țară? Ceva-ceva doar la ultima categorie, dar și aici cu cântec. A scos de pe piață medicamentele ieftine, la indicația „unchiului Nick”, și le-a adus pe cele scumpe, la aceleași indicații.
Sănătatea nu e prioritară
Nu este singura faptă glorioasă a lui Vlad Voiculescu. A reușit să interzică transplantul de plămâni în România, astfel ca pacienții să ia calea spitalelor din străinătate, cu predilecție Austria. Motivele invocate în susținerea deciziei țin de bezna minții. Refuz să cred că avea vreun interes ca banii să se ducă la alții.
El este un patriot desăvârșit, un român adevărat. Până la bani. Ca toți useriștii. Și a mai reușit performanța de a-și pune în cap mai toată elita medicinei românești, declanșând anchete halucinante. După ani de cercetări, s-a dovedit că totul este o făcătură. Pentru traumele provocate nu a răspuns niciodată. Și nici nu va răspunde, ce naiba, el e USR și nepotul „unchiului Nick”. Nu e de colea. CV-ul lui, ce se vrea impresionant, nu acoperă însă debandada din Ministerul Sănătății, unde vaccinarea ar trebui să fie o prioritate.
Revărsare de generozitate
Pe de o parte, vaccinarea merge superb. Asta dacă e să te iei după spusele premierului și ale trompeților guvernamentali. Pe de altă parte, dacă o iei la pas prin țară, constați contrariul. Sigur că merge bine, numai că lumea nu vrea să audă de ea. Sigur că merge superb, dar medicii nu se înghesuie și își exprimă rezervele cu mult curaj. Merge atât de bine, încât s-a făcut apel la preoți să convingă oamenii să se înțepe cu serul miraculos. Fără efect, căci biserica are alte treburi.
Sigur că merge minunat, dar nu prea ai unde să te vaccinezi. Săptămânal sosesc sute de mii de doze, iar numărul amatorilor e tot mai mic. Primarii ar lua măsuri, dar nu au cum. De la guvern se dau doar dispoziții, dar nu și bani. Dotarea unui asemenea centru ar costa minimum 4.000 de euro. Primăriile nu au bugetul făcut, pentru că nu este construit bugetul României și nu știu ce bani vor primi. Asistăm la un haos de nedescris. Voiculescu, la unison cu premierul, cere amenajarea centrelor de vaccinare, spunând că banii vor veni după. Numai că primarii au mai luat țepe din astea și s-au ales cu praful de pe tobă. Cum se implică Vlad Voiculescu? Apare la televizor. Mie mi se pare îndeajuns. Dacă e în pasă bună, spune că acum caută soluții de finanțare. Ce revărsare de generozitate!
Ministru, nu brancardier
Cazul de la spitalul din Corabia, cu bătrânul care, în genunchi, cerșea ajutor medical, ar fi trebuit să determine o reacție dură din partea ministrului. Poate în altă țară. Aici, nu. Voiculescu a trimis o echipă de control care a dat două amenzi. Și gata. Cu asta a rezolvat și sănătatea pacientului aflat în stare gravă, și conștiința profesională a medicului de gardă.
A rezolvat inclusiv problema sănătății în România, unde pacienții devin tot mai obraznici și apelează la televiziuni pentru a primi ajutor. În fond, pe bună dreptate, ce ar putea face el? E ministru, nu brancardier, ca să care bolnavii care cad pe holuri.
