La doar un an după ce floarea cea vestită a neamului ONG-ist a ajuns la putere, România începe să constate cu precizie chirurgicală ceea ce mulți intuiseră de la bun început: USR nu s-a dovedit nici capabil politic, nici matur intelectual să calce în Palatul Victoria. De la gafe regulate la scandaluri cu baraje golite peste noapte, de la studiile de care Moșteanu a uitat până la inconsistențele flagrante ale colegilor săi, totul conturează aceeași realitate: un partid care s-a înființat cu promisiunea reformei guvernează cu un singur obiectiv – să transforme statul într-o casierie privată.
USR și-a dovedit incapacitatea politică și intelectuală cu o rapiditate remarcabilă. Nu a trecut decât un an de la venirea la guvernare a ONG-iștilor de… de toate, numai de grija României nu. Adunătura aceasta de lătrăi de ocazie, care nu fac nimic altceva decât să recicleze sloganuri, gafe și indignări de fundal, pare specializată în orice, mai puțin în actul de a conduce responsabil o țară.
Incompetenți pe toate fronturile, dovediți prin atâtea și atâtea scăpări, gafă peste gafă și minciuni demontate public: de la Moșteanu și marea „omisiune” a studiilor sale până la Buzoianu, cea înconjurată numai de scandaluri, ultimul fiind legat de barajele de acumulare golite, care a lăsat două județe și o sută de mii de oameni fără apă.
Un bilanț uriaș de 11 luni de muncă pentru un partid care promitea „profesionalism”, dar a reușit să demonstreze doar că reforma este sinonimă cu fenta.
Cu fiecare etapă scursă, devine tot mai limpede că USR-iștii au fost aduși la putere doar ca să facă bani. Să ne înțelegem: pentru ei, nu pentru țară, ca să nu confundăm tipul de „muncă”!
Să vină banii la băieți!
Ce ne spun rezultatele alegerilor pentru Primăria Capitalei? Că românii s-au săturat până peste cap de USR și că nu vor să mai audă de ei. Al doilea scrutin consecutiv cu un scor umilitor, de 12%, nu mai lasă loc de interpretări creative. De aici și întrebarea care plutește în aer: cât mai durează până când această fiță ONG-istă va fi eliminată din Guvern?
De ce trebuie să existe în Guvern personaje venite de la marele pierzător al alegerilor, cu care doar unul din 10 români rezonează? Pe ce baze mai stă USR la Palatul Victoria, când – conform legii și bunului-simț, o raritate, în ziua de azi – Executivul se formează pe voința poporului? Cum se face că, într-o țară în care marea majoritate a românilor sunt „suveraniști” și „social-democrați” (zic sondajele, dar mai ales scorurile electorale), ajunge USR să conducă țara? Cine le dă acest drept, în lipsa oricărui mandat popular?
Sigur, se spune că PSD și PNL au furat în anii lor de guvernare. Că o fi așa, că o fi altfel, nu știm noi. Dar ceea ce sare în ochi este că, dacă au furat, măcar au făcut-o cu o anumită decență tehnică, pe când cei de azi par să practice un adevărat jaf la drumul mare. Poate că PSD și PNL s-au mânjit prin borcanul cu miere, dar „reziștii” au băgat ambele mâini și încă mai caută cu lingurița după resturi pe pereți.
La USR nu există conceptul de măsură: banul public trebuie doar să curgă. Nu contează dacă vine de la buget, de la oamenii de rând sau de la autoritățile locale, important e să vină. Mai ales dacă vine „cu tot cu parandărăt”, despre care voci avizate șoptesc pe holurile Parlamentului. Sigur, șoaptele sunt șoapte, dar ecoul lor e tot mai greu de ignorat.
Și, dacă tot am deschis subiectul, câteva întrebări așteaptă răspuns. Ce contracte stau în spatele lucrărilor de la barajele Vidraru și Paltinu? De ce s-a decis golirea barajelor în același moment și în același mod? Care sunt firmele implicate în această afacere? Și, mai ales, unde se termină interesul public și unde începe interesul privat? Diana Buzoianu are de gând să răspundă vreodată pentru această situație, care ține și de siguranță națională?
Nicușor Dan, locomotiva „gripată”
Unii spun că Nicușor Dan este locomotiva USR, dar pare cam „gripată”. Totuși, dacă așa stau lucrurile, în cazul fostului olimpic la „Matematică” rămâne un mare miste – există, oare, niște dosare ascunse pe undeva? Altfel, nu ne putem explica de ce este atât de ușor de manipulat președintele… Cum de reușește să marcheze câte o gafă la fiecare apariție publică, parcă special pentru românii care mai au nevoie de ceva confirmări privind incapacitatea sa de a conduce statul? Situația frizează penibilul, iar imaginea președintelui României devine tot mai greu de apărat, chiar și de către admiratori imaginari.
Donald Trump ne-a pus eticheta de „sorosiști”, iar lumea mare și grea a politicii internaționale ne-a ștampilat pe bună dreptate ca fiind nesemnificativi. Dacă altădată eram măcar sunați din politețe, acum liderii de la București nu primesc niciun apel înapoi. Bolojan e privit cu răceală în marile capitale occidentale, iar Nicușor Dan se plimbă prin Franța așteptând, cu răbdarea omului care nu are altceva mai bun de făcut, revenirea fundului lui Emmanuel Macron din China, acolo unde a fost tăbăcit serios de Xi Jinping.
Nicușor nu putea pleca, desigur, fără Dominic Fritz, căci președintele României nu iese din țară fără mica lui trupă de acompaniament USR-istă. Gașca zurli a globe-trotterilor pe două roți și cu gleznuțele la vedere pare hotărâtă să atingă Nirvana progresisto-globalistă, pedalând în sincron prin capitalele europene; Nicușor și Fritz caută iluminarea doctrinară pe Champs-Élysées, între o vitrină de haute couture și un croissant.
Acasă, în interiorul USR, Fritz a lăsat lucrurile vraiște. Drulă este un dezastru, pe care președintele partidului l-a gestionat cu eleganța cuiva care varsă supa pe covor și dă vina pe farfurie. Să nu uităm că dezastrul Drulă vine după dezastrul Moșteanu, care vine după dezastrul Buzoianu. Practic, guvernarea USR este o colecție de dezastre consecutive, un fel de Netflix politic, dar fără buton de „skip intro”.
Totul se va îngropa sub preș, evident, în buna tradiție „soroșistă”. Singura constantă este că USR-iștii au ordin clar: să înșface tot ce se poate înșfăca, să roadă ciolanul până la os.
Când „reforma” înseamnă haos. Pe bani grei!
După un an de guvernare USR, România a aflat un adevăr simplu și dureros: cei care au venit strigând „Reformă!” au livrat doar haos, iar cei care promiteau moralitate au demonstrat că ipocrizia poate fi împachetată în PowerPoint și vândută ca progres.
În loc să conducă țara, USR a condus baraje spre golire, instituții spre blocaj și încrederea publică spre zero. Și, chiar dacă numai unul din zece români îi mai votează, „reziștii” continuă să se agațe de putere ca și cum ar avea un mandat divin.
Doar că nu îl au, iar românii au început să priceapă cu ce fel de oameni au de-a face.
