Nu știi unde să încadrezi numirea Vioricăi Vasilica Dăncilă pe post de consilier la Banca Națională a României. La „Gala umorului” sau la „Surprize, surprize”? Adevărul este că această Vitoria Lipan plecată în căutarea adevărului ar face față oriunde. De la Hanul Dropia, unde-i găsisem prima dată rostul ca chanteuză, apoi bucătăreasă la o cantină studențească, și până la comisar general ONU pentru dezarmare. De ce tocmai ONU? Pentru că sunt două cuvinte, „O, nu!”. De ce musai dezarmare? Pentru că este atât de profundă în mediocritatea ei încât, când o auzi, îți cad din gură replicile și te lasă fără interjecții.
Cetățenii, indiferent de convingerile politice și de vaccinurile anti Covid făcute, au fost surprinși. Dăncilă la BNR? Da’ pentru care fapte? Ciudat, ce ciudat! Când a ajuns președinte al PSD, nimeni nu s-a arătat surprins. Apoi, când Iohannis a câștigat prezidențialele având-o pe ea contracandidat, la fel, nimeni nu și-a manifestat uimirea.
O dor mâinile când vorbește în engleză
Adrian Vasilescu, purtătorul de cuvânt al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, susține că Viorica Dăncilă, printre altele, a fost numită consilier și pentru că are uși deschise în Uniunea Europeană, cunoaște oameni cu care a stat la masă, a băut cafele cu ei, a schimbat vorbe, iar fără uși deschise nu facem nimic în țara asta. Așa o fi, numai că eu nu cred că Viorica s-a simțit în largul ei când a conversat cu oamenii de care vorbește Vasilescu. Singura limbă străină pe care o cunoaște e limba gimnastică, aia de vorbești prin semne până te dor mâinile. De câte gesturi ar avea nevoie să zică „imunoglobină”, după care s-o ia de la capăt și să spună că, de fapt, e vorba de „imunoglobulină”, dar textul a fost în așa fel redactat încât să nu se recunoască în el și să nu se simtă în largul ei? Aici îi dau dreptate. Cum să te simți în largul tău când vorbești despre ce nu știi?
Când bafta bate calculatorul
Spuneam că lumea s-a arătat surprinsă de numirea ei la BNR, dar de Iohannis, când a ieșit președinte, nu. Până la un punct, acesta nu este departe de Viorica Dăncilă. Apogeul lui a fost atins ca profesor la un liceu de provincie, întocmai ca Viorica. Când a devenit primar, a terminat-o cu învățământul.
Și Dăncilă, după ce a intrat în politică, a înțărcat-o cu educația. În timp ce ea are necazuri cu limba română, și încă ce necazuri, Iohannis se încurcă în cuvinte născocite când „inițializează” dialoguri. Ea e cunoscută la Bruxelles și Srasbourg, are uși deschise. Și Iohannis are, dar la ce ne-a folosit? Aflu, acum, de la o sursă serioasă și dragă mie, că la alegerea Vioricăi Dăncilă în funcția de președinte PSD s-au făcut niște șmecherii. Și la Iohannis, când a ieșit președinte, nu? Dacă madama ar fi fost președintele României, înseamnă că era și este egală cu domnul Klaus. Sunt amândoi la fel de buni. Diferența a constat în numărătoare, în rest a fost chestie de baftă.
Geniile țării
De ce a ajuns Viorica Vasilica președintele PSD? Exact din același motive pentru care Iohannis s-a suit pe culmea PNL. De ce a vrut Dăncilă să ajungă președintele României? De principiu se știe, dar mai bine întrebați la Cotroceni. Eu știu că a vrut să fie președinte ca să câștige Iohannis. Fără ea, Iohannis nu ar fi câștigat nimic. Să fi fost numirea la BNR un fel de răsplată pentru jocul de glezne de la alegerile din 2019? Nu cred, ambii sunt doi cetățeni imaculați, care nu-și complică existența cu momente ce ar putea da de gândit. Sunt la fel de buni, indiferent că stau la BNR sau la Cotroceni. Ba chiar ar putea face cu schimbul în concedii. Atâta doar că Viorica nu schiază. Cred că asta a tras-o în jos la alegeri. Geniile țării, dragile de ele!
