Viitorul Ucrainei nu este în NATO!

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Aliații au început să planifice pentru perioada postbelică înainte ca victoria să se întrevadă. După un an de luptă a Ucrainei împotriva Rusiei, este timpul ca Occidentul  și Kievul să facă același lucru.

Cu siguranță, Ucraina nu a câștigat războiul și, având în vedere ofensiva în desfășurare a Rusiei, s-ar putea să mai dureze luni sau chiar ani până la o înțelegere. Dar, oricând se va instaura pacea, va trebui să își asigure securitatea împotriva unui regim rusesc care abia îi recunoaște dreptul la existență.

În mod corect sau nu, Ucraina nu va putea să rezolve această problemă devenind un aliat al SUA prin tratat, subliniază The Washington Post. Cu toate acestea, va avea nevoie de sprijinul Occidentului pentru anii următori.

Chiar și atunci când războaiele se termină, condițiile care le creează pot persista. Președintele rus Vladimir Putin a precizat că urmărește să acapareze cât mai mult teritoriu ucrainean, deoarece nu crede că țara este un stat real care merită o suveranitate reală.

Astfel, chiar dacă el sau vreun succesor este forțat să încheie un acord de pace sau pur și simplu să reducă intensitatea acestui conflict, Moscova și-ar putea reînnoi agresiunea atunci când momentul pare potrivit.

Planul A

Planul A pentru Ucraina ar putea fi, așadar, aderarea la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord. Nu este greu de înțeles de ce. Apartenența la NATO aduce standardul de aur al garanțiilor de securitate: o promisiune din partea celei mai puternice alianțe din lume, care include singura superputere din lume, de a trata un atac asupra unui membru ca pe un atac asupra tuturor. Nu există o asigurare mai bună împotriva invaziilor în lumea modernă.

Dar acest plan s-a născut mort. De regulă, NATO nu admite țări cu dispute de frontieră în curs de desfășurare, ca să nu mai vorbim de conflicte pe teritoriul lor.

Dacă războiul nu se va încheia cu o retragere totală a Rusiei și cu o capitulare în chestiunile legate de integritatea teritorială a Ucrainei, Kievul ar putea rămâne pe dinafară – o victimă a ironiei crude că însăși condiția care face ca aderarea la NATO să fie de dorit o face, de asemenea, imposibilă.

Orice club care își stabilește propriile reguli le poate schimba, desigur. Dar NATO funcționează pe principiul consensului și este îndoielnic că cei 30 de membri ai săi vor fi dispuși să se confrunte cu Rusia dacă războiul va reîncepe. După cum a spus președintele Joe Biden, nu va „lupta în al treilea război mondial în Ucraina”.

Planul B

Planul B, atunci, este o Ucraină care este afiliată, dar care nu este aliată în mod oficial cu Occidentul – și care are o armată puternică pentru a-și proteja propria independență.Nicio țară de pe continent nu va lua apărarea mai în serios, armata sa trece  acum de la echipamentul sovietic la cel standard NATO.

Tancurile Abrams, promise de Biden, nu sunt genul de capacitate pe care Washington o oferă, cu excepția cazului în care intenționează să rămână profund implicat cu destinatarul.

Țările individuale ale NATO ar putea merge chiar mai departe. Națiunile de pe frontul de Est – Polonia și statele baltice, în special – împărtășesc teama existențială a Ucrainei față de Rusia și își întăresc propriile armate. Ar putea exista un „nou Pact de la Varșovia” – un bloc militar de state est-europene.

Planul B este a doua cea mai bună soluție pentru Ucraina, deoarece – așa cum demonstrează războiul actual – diferența dintre „aliat NATO” și „partener apropiat de securitate” poate fi existențială.

Se va confrunta cu mari dificultăți în a-l susține. Pur și simplu nu există suficiente active rusești înghețate pentru a plăti reconstrucția țării, chiar dacă Washingtonul și alte țări ar urma această abordare.

Va rămâne probabil o regiune economică a Occidentului, SUA și aliații finanțând apărarea țării pentru viitorul apropiat. Chiar dacă Kievul nu se îndreaptă către NATO, sfârșitul războiului ar putea fi doar începutul unui angajament lung occidental față de Ucraina.