Viitorul geopoliticii, decis de 6 state swing?

Lumea asistă la o nouă eră de competiție între Statele Unite, China și Rusia. Rezultatul acestei rivalități va modela ordinea globală pentru următoarele decenii.

Dar soarta acestei competiții nu va fi decisă doar de acțiunile Washingtonului, Beijingului sau Moscovei. Ea va depinde, de asemenea, de modul în care un grup de țări influente din sudul global va naviga în peisajul geopolitic în schimbare.

Turcia, India, Arabia Saudită, Africa de Sud, Indonezia și Brazilia sunt statele geopolitice oscilante(swing) ale secolului XXI, consideră analiștii  de la Modern Diplomacy. Sunt națiuni relativ stabile și prospere care au propriile agende globale, independente de marile puteri, precum și voința și capacitățile de a transforma aceste agende în realități.

Și-au diversificat, de asemenea, parteneriatele și alianțele, căutând să-și echilibreze relațiile atât cu SUA, cât și cu China și Rusia, precum și cu alți actori regionali și globali.

Turcia a devenit o putere regională și un actor global în domeniul apărării, al energiei și al medierii. A intervenit militar în Siria, Libia, Irak, Azerbaidjan și Somalia; a provocat Grecia și Cipru cu privire la drepturile maritime în Mediterana de Est; a sprijinit Qatarul împotriva unei blocade conduse de Arabia Saudită; a găzduit milioane de refugiați din Siria și Afganistan; a mediat între Iran și Occident; și a construit legături strânse cu Rusia, în ciuda faptului că este membru NATO.

India a devenit o putere economică și strategică majoră în Asia și în lume. Și-a aprofundat parteneriatul strategic cu SUA, s-a alăturat alianței Quad alături de Japonia, Australia și SUA, s-a angajat cu China în probleme comerciale și de frontieră, în ciuda tensiunilor; și-a extins relațiile cu Africa și America Latină.

Arabia Saudită și-a transformat economia și societatea sub conducerea prințului moștenitor Mohammed bin Salman (MBS), care a căutat să diversifice sursele de venit ale regatului, îndepărtându-le de dependența de petrol, să își modernizeze normele și instituțiile sociale și să își afirme poziția de lider în lumea arabă și musulmană.

Africa de Sud a jucat un rol esențial în promovarea integrării și cooperării regionale pe continent, precum și în reprezentarea intereselor și perspectivelor africane pe scena mondială. A fost membru fondator și lider al Uniunii Africane (UA), al Comunității pentru Dezvoltarea Africii de Sud (SADC) și al Noului Parteneriat pentru Dezvoltarea Africii (NEPAD).

De asemenea, a participat la eforturile de menținere a păcii și de mediere în țări precum Sudan, Somalia și Republica Democratică Congo. A profitat de poziția sa de cea mai industrializată și diversificată economie din Africa pentru a atrage investiții străine și comerț, în special din partea Chinei, Indiei și UE.

Indonezia a devenit un actor-cheie în Asia de Sud-Est și în regiunea Indo-Pacific, precum și o punte de legătură între Asia și lumea islamică. Este  o forță motrice în spatele Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), a Parteneriatului economic regional cuprinzător (RCEP) și a Parteneriatului strategic Asia-Africa (AASP).

De asemenea, s-a angajat în dialog și cooperare cu alți actori regionali, precum China, Japonia, India, Australia și SUA în chestiuni precum securitatea maritimă și combaterea terorismului.

Brazilia este un lider în America Latină și în Caraibe, precum și o voce pentru sudul global în probleme precum comerțul. A fost membru fondator și o prezență activă în organizații regionale precum Mercosur, Unasur și Celac. De asemenea, s-a angajat în dialog și cooperare cu SUA, China, India și UE, pe teme precum securitatea energetică și dezvoltarea infrastructurii. Și-a valorificat poziția de cea mai mare economie și cea mai populată țară din America Latină pentru a-și promova interesele și valorile în regiune și în afara acesteia.

Ascensiunea acestor state swing va avea implicații semnificative asupra competiției între marile puteri.Ordinea globală va deveni mai multipolară și mai complexă, țările “oscilante” vor modela regulile și normele sistemului emergent în conformitate cu propriile preferințe și principii. De asemenea, vor cere mai multă reprezentare în instituțiile și forumurile globale, cum ar fi ONU, FMI, OMC și G20.