Victimizare și lipsă de recunoștință. Ucraina își înstrăinează aliații?

Recenta dispută dintre Kiev și Varșovia pe tema cerealelor – Ucraina a dat în judecată Polonia la OMC – a venit într-un moment nepotrivit. În vremuri normale, o dispută comercială (oricât de semnificativă ar fi pentru cei direct afectați) abia dacă ar fi înregistrată. Într-un moment de pericol mortal, însă, disensiunile dintre aliați sunt motive de îngrijorare profundă.

Pentru partidul polonez de dreapta Lege și Justiție (PiS), interzicerea vânzării de cereale ucrainene este o chestiune electorală. În contextul alegerilor parlamentare de la jumătatea lunii octombrie, populistul PiS dorește să liniștească electoratul rural polonez (baza partidului), fiind considerat că protejează fermierii de o invazie de cereale străine.

Răspunzând criticilor ucrainenilor în discursul său în fața Adunării Generale a Națiunilor Unite, președintele polonez Andrzej Duda a comparat Ucraina cu un om care se îneacă: acesta trebuie ajutat, dar nu cu prețul de a-l lua cu el pe salvator.

Polonia a fost alături de Ucraina cu fermitate de la invazia rusă, furnizând arme și muniții. A semnalat angajamentul său continuu, dar observatorii atenți pot simți cu siguranță o adiere de iritare la Varșovia, la limita deznădejdii.

Am făcut atât de multe pentru acești oameni, și iată cum ne răsplătesc bunătatea – dându-ne în judecată în cadrul OMC? Prim-ministrul Mateusz Morawiecki a indicat că Polonia ar putea înceta să mai furnizeze arme Ucrainei și să se concentreze în schimb pe consolidarea propriilor capacități de apărare.

În timp ce Kievul se confruntă cu perspectiva unui război de uzură prelungit, aceste semnale din partea unui aliat cheie sunt alarmante.

Președintele Volodimir Zelenski s-a aflat într-o situație dificilă, notează The Spectator. Pe de o parte, povestea de victimizare a Ucrainei l-a ajutat să câștige sprijin în Occident – economic și, cel mai important, militar.

Dar, așa cum se întâmplă adesea în cazul carității, există o presupunere tacită că cealaltă parte trebuie să arate recunoștință ca răspuns. Darea în judecată a unuia dintre aliații Ucrainei în cadrul OMC nu este în concordanță cu această imagine.

Pe de altă parte, Zelenski a încercat să vândă Occidentului o altă poveste. În această narațiune concurentă, Ucraina  este un salvator robust – al Europei, al Occidentului, al întregii lumi – de răul rusesc.

Prin urmare, Occidentul este cel care trebuie să fie recunoscător Ucrainei, nu invers. În această lectură, a ajuta Ucraina nu este un act de caritate, ci o obligație. Occidentul nu trebuie doar să plătească, ci să o facă prompt și cu umilința și recunoștința corespunzătoare pentru curajul și sacrificiul ucrainenilor.

Dar există un preț în a fi  prea mândru. Și devine o sursă de supărare pentru aliații care ar putea fi cu adevărat dedicați cauzei Ucrainei, dar care nu suportă să primească lecții de la Kiev.

Între timp, rușii vor lua, fără îndoială, notă de aceste certuri. Jocul pe termen lung al lui Vladimir Putin în Ucraina este de a-i obosi aliații. Va considera semnele de tensiuni ca fiind o dovadă că a avut dreptate tot timpul; că Occidentul ezită și că nu are suficientă rezistență și răbdare pentru a continua lupta.

Președintele Duda a vorbit despre un om care se îneacă și are nevoie de ajutor. Dar o  metaforă mai bună pentru Ucraina și Polonia arată un pericol iminent: cei doi aliați nu se mai află în aceeași barcă.