Când apare la televizor, Ciprian Ciucu ne vorbește despre „reforme istorice”, „instituții desființate” și „curaj politic”, dar evită exact întrebările care ard: cine a distrus Bucureștiul, unde s-au scurs banii și de ce nimeni nu plătește? Sub o mască de reformator neînfricat, proaspătul primar general pare mai preocupat să-și construiască un nou profil de viitor candidat decât să guverneze Capitala. Iar Bucureștiul simte deja costurile acestui joc dublu pe care-l face liberalul.
Ciucu a ieșit din nou la rampă cu retorica marelui reformator. Desființează instituții, taie centre „inutile”, anunță restructurări, scumpiri la transportul public și colectări mai dure. Totul vine ambalat într-un discurs eroic, de tipul „știu că o să-mi iau înjurături, dar îmi asum”. Sună bine, aproape prea bine ca să mai fie și adevărat.
Pentru că, dincolo de vorbe, rămân exact aceleași goluri, aceleași eschive și aceeași tehnică observată și la Ilie Bolojan, șeful său de partid și omul pe care nu se ferește să-l laude public: mult zgomot pentru prea puțină responsabilitate asumată.
Reformă sau spectacol?
Desființarea unor centre culturale și sociale este prezentată de primarul Bucureștiului ca dovada supremă a curajului administrativ. Dar reforma adevărată nu înseamnă doar să trântești lacătul pe ușă și să urli „Victorie” la Antena 3. Reforma înseamnă să spui cine a creat aceste structuri inutile, cine le-a umflat bugetele, cine le-a transformat în sinecuri și, mai ales, ce se întâmplă cu cei vinovați. Aici, Ciucu tace și o face selectiv. Pentru el, este convenabil jocul ăsta.
Când vorbește despre „instituții care nu produc nimic”, primarul general uită să ne spună cine le-a produs, cine le-a patronat și cine le-a tolerat ani la rând. Nu cumva le regăsim de pe vremea administrației USR, cu Nicușor Dan la butoane? Nu cumva vorbim de gașca „Rezist”, plină de ONG-iști procesomani care s-au înșurubat la bugetul PMB?
Situația financiară a Capitalei este, fără îndoială, gravă. Datorii uriașe, o STB aproape sufocată, Termoenergetica este și ea în colaps, sunt popriri pe conturi, gajuri puse pe tramvaie etc. Toate acestea sunt fapte. Dar de aici apare întrebarea pe care Ciucu o ocolește cu talent:
a contractat primarul general vreo mare casă de avocatură sau audit pentru a merge până la capăt pe firul banilor? Cine a creat suveica financiară? Cine a decis mecanismele prin care s-au plătit salarii, dar nu și contribuțiile? Cine a semnat? Cine a închis ochii? Cine a beneficiat?
Pentru că falimentul nu apare din neant, iar miliardele nu se evaporă din greșeală.
Cum este posibil ca Termoenergetica să fie în faliment, când bucureștenii plătesc întreținerea cu prioritate absolută, înainte de mâncare și medicamente? Cum este posibil ca STB să fie în colaps, când biletele se cumpără, controalele sunt la ordinea zilei, iar orașul e plin de validatoare și controlori?
Unde sunt banii? Cine i-a scos din contabilitate? Cine răspunde?
Aici, marele „reformator” Ciprian Ciucu tace. Nu mai este curajos, nu mai e asumat. Devine, brusc, foarte prudent la ce scoate pe gură.
Primar general devenit perie prezidențială
Dar, poate că cel mai tare din discursul său doare spălarea de păcate a lui Nicușor Dan. Ciucu ne spune senin că nu-l acuză pe fostul primar general, ajuns președinte, pentru că nu-i vina sa, el a moștenit un dezastru. Ba chiar, dă de înțeles Ciucu, îl compătimește. Aoleo! În acest caz, dacă predecesorul său e curat ca lacrima, să ne spună și ce a făcut Nicușor Dan în peste cinci ani la conducerea Capitalei? Sunt întrebări de bun simț: Ce a reparat? Ce a schimbat structural? Ce a lăsat în urmă, în afară de datorii și lamentări?
Ciucu se încurcă singur în propriul discurs. Spune că banii PMB vin de la Guvern, care e rău, dar în același timp spune că Nicușor a fost ajutat de coaliția de la putere. Păi, dacă a fost ajutat, de ce nu a performat? Dacă a avut pârghii, de ce nu le-a folosit?
Nu cumva, în cazul echipei USR-iste „Nicușor&friends”, problema nu a fost lipsa banilor, ci a competenței?
Adevărul începe să se contureze și pare tot mai clar că liberalul Ciprian Ciucu nu vrea să administreze Bucureștiul, ci doar își construiește o platformă politică pornind de la Primăria Capitalei. Se poziționează, atacă PSD, dă semnale către PNL, își marchează teritoriul, cu alte cuvinte. Capitala a devenit fundalul electoral al lui Ciprian Ciucu.
Dar, oare pentru asta a fost el ales primar general? Ca să împartă țara în „ai noștri” și „ciuma roșie”? Ca să repete modelul Iohannis, cel cu multă retorică și puțină administrare?
Când un primar vorbește mai mult despre cine conduce partidul, despre cine pleacă de la guvernare și despre „Bolojan, sufletul PNL” decât despre țevi, trafic, termoficare și investiții, este clar că mintea lui nu mai e la primărie.
În 2026, Bucureștiul nu are nevoie de un primar aflat în campanie permanentă, ci de un bun manager, pregătit să muncească pentru oraș, nu să pozeze. Ne trebuie un lider care să caute soluții, nu scuze, un edil care să rezolve probleme, nu să le transforme în trambulină politică.
Cu ventrilocul Ciprian Ciucu în frunte – primar ziua și candidat seara, rostind replicile altora -, Capitala va rămâne captivă într-un teatru al reformelor declarative.