La sfârșitul lunii ianuarie, Germania, Olanda și Polonia au semnat un acord de creare a unui coridor de transport militar între ele, dând un impuls obiectivului îndelung discutat, dar rar urmărit, de îmbunătățire a mobilității militare în Europa.
Nu a fost prima dată când factorii de decizie politică au lansat ideea de a adapta circulația fără vize a persoanelor și a bunurilor comerciale existente în zona Schengen la circulația trupelor și a echipamentelor militare în întreaga Europă. Dar acum capătă amploare.
Conceptul unui Schengen militar a apărut după anexarea Crimeei de către Rusia, relatează Foreign Policy. Europa își dă seama că trebuie să se pregătească mai bine pentru posibilitatea ca președintele Vladimir Putin să decidă să își folosească armata și mai mult spre vest.
Dar tranzitul a tot ceea ce are legătură cu o misiune militară în Europa se confruntă cu obstacole, de la piedici birocratice și lacune mari în materie de infrastructură care pot provoca întârzieri decisive. Europarlamentarul eston Urmas Paet, vicepreședintele Comisiei pentru Afaceri Externe, a evaluat mobilitatea militară la trei din 10.
Cele mai multe drumuri și poduri au fost construite pentru uz civil și este puțin probabil să reziste la greutatea blindatelor. În plus, ecartamentul căilor ferate din fostele state sovietice diferă ca mărime de cel european, iar un transfer de mii de soldați și echipamente dintr-un tren în altul într-o situație de război va fi un coșmar logistic.
„Trebuie să avem o capacitate reală, nu doar echipamente și trupe, ci și capacitatea de a ne deplasa cu viteză, de a furniza piese de schimb, de a stoca combustibil și muniție, iar rușii trebuie să vadă că o avem”, a declarat generalul Ben Hodges, fost comandant NATO și primul susținător al unui Schengen militar. A salutat acordul dintre Germania, Olanda și Polonia ca fiind un “bun început” și spus că sunt în discuție multe alte coridoare de acest fel.
Șeful apărării din Bulgaria, amiralul Emil Eftimov, susține că aliații ar trebui să acorde prioritate unui coridor de la Alexandroupolis, în Grecia, până în România, și unui alt coridor de la Marea Adriatică prin Albania și Macedonia de Nord.
“Vor să aibă coridoare din Grecia până în Bulgaria și România”, a adăugat Hodges. „Scopul este de a avea o rută fără probleme, în ceea ce privește infrastructura, dar și de a rezolva din timp problemele vamale și toate obstacolele legale.”
Coridorul german, olandez și polonez este primul dintre cele preconizate și se așteaptă să identifice și să rezolve blocajele și, eventual, să ofere un model pentru viitoarele coridoare.
Dar este o sarcină dificilă chiar și pentru trei națiuni. Cooperarea între mai mult de două duzini de state membre, în special una care implică trupe înarmate și utilaje periculoase, va fi îngreunată de nenumărate alte reglementări. Multe guverne nu împărtășesc cu ușurință detalii despre infrastructura critică.
Potrivit unui raport al Centrului pentru Analiza Politicilor Europene (CEPA) publicat în 2021, 90% din autostrăzile, 75% din drumurile naționale și 40% din podurile din Europa sunt capabile să transporte vehicule cu încărcătura maximă clasificată militar de 50 de tone.
În funcție de echipări, tancurile Leopard și Abrams pot cântări peste 70 de tone. Cele mai multe dintre aceste tancuri vor fi urcate pe platforme HET – Heavy Equipment Transporters – iar fiecare platformă cântărește până la 20 de tone.
Rafael Loss, expert în apărare la think tank-ul Consiliului European pentru Relații Externe, a declarat că nu există un catalog al nevoilor de infrastructură. Fondurile alocate pentru instrumentul de finanțare a infrastructurii UE, Facilitatea Conectarea Europei (CEF), s-au redus de la 6,5 miliarde de euro la 1,7 miliarde de euro.
Agenția Europeană de Apărare lucrează la standardizarea proceselor birocratice pentru mobilitatea terestră și aeriană și la elaborarea unui formular comun pentru a simplifica documentele. Însă există reticență din partea statelor membre care nu au integrat încă aceste „aranjamente tehnice” în deciziile lor naționale.