Va fi Fâșia Gaza Stalingradul Israelului?

Ca imagine, Benjamin Netanyahu face un joc extraordinar, doar că Israelul nu este în campanie electorală, iar miza bătăliei cu palestinienii nu-s voturile, ci viețile miilor de soldați evrei pe care „Bibi” vrea să-i trimită în Fâșia Gaza. Nu-i greu de intrat, dar e al naibii de teribil de ieșit de acolo, asta fiindcă șefii organizației Hamas – ținta (la nivel declarativ) Tel Avivului – stau ascunși într-o vastă rețea de tuneluri fortificate.

Atacul brutal al Hamas nu a venit dintr-un vid, asta-i clar, a fost rezultatul unei strategii bine pusă la punct de „Axa rezistenței”. Cel puțin, asta ni se spune pe toate canalele oficiale, că ce-o fi fost în realitate, poate nici n-avem capacitatea a pricepe!

Axa de rezistență – cine și cum acționează

Intenția pronunțată a Israelului de a șterge Hamas de pe fața Pământului, chiar dacă asta presupune un război de care se va întinde până în 2024, are implicații profunde, pe termen lung, pentru orice actor cu o oarecare miză în echilibrul de putere și ordine regională din Orientul Mijlociu.

În joc sunt scopul și identitatea statului Israel, ca țară viabilă și protector al unei națiuni extrem de puternice, dar atârnă în balanță și interesele vitale ale întregii tabere persane (Iran și ceilalți șiiți din Golf).

„Axa de rezistență” este condusă de la Teheran, principalul său furnizor de echipamente militare, tehnologie și know-how, și are în componență Hezbollahul libanez, Palestina, Siria și mișcarea rebelă Houthi, din Yemen. Plus câteva grupuri șiite, răzlețe, de prin Irak. Împreună, formează o masă uriașă, de peste 100 de milioane de oameni, un bloc regional care aspiră la o ordine anti-occidentală în Asia de vest.

Toată această axă împărtășește un concept strategic similar, al „rezistență” – acceptă că actori superiori, precum Israelul și SUA vor putea întotdeauna să producă durere imensă țărilor lor, dar știe că are capacitatea convențională de a da o lovi înapoi, dispunând de stocuri vaste de arme, cum ar fi obuze, rachete de precizie ghidate și sol-aer, drone de atac cu rază lungă.

În Liban, Yemen, Irak și Iran, dar mai ales în Fâșia Gaza, aceste capacități militare sunt ascunse și securizate într-o pânză de tuneluri și facilități subterane. „Perșii” le numesc „orașe cu rachete”. Astfel, în orice zonă fierbinte din Golf, „Axa rezistenței” a valorificat terenul avut la dispoziție. „Regulile jocului, folosește-te de ce ai”, îi spunea Hasan Nasrallah, liderul Hezbollah.

Și tocmai Hezbollah a exportat, ulterior, acest model de luptă în Fâșia Gaza, unde Hamas a știut să-l implementeze și chiar să-l îmbunătățească. Privind din această perspectivă, avertismentul teribil transmis de purtătorul de cuvânt al aripii militare a brigăzilor Al-Qassam capătă greutate – „Abia așteaptă luptătorii noștri să se confrunte cu o armată invadatoare”.

Hamas – prinde orbul scoate-i ochii

Când o armată convențională, cum este cea a Israelului, ajunge să se confrunte cu dușmani care nu au nici măcar uniforme, ce să mai vorbim de baze militare, deci nu se adună în formațiuni de masă (unități de luptă, brigăzi, cartiere generale ale forțelor armate) care ar reprezenta ținte convenabile, problema inevitabilă este următoarea – cum dai de ei, de acești inamici?

Adeseori, o astfel de misiune este imposibilă, deși unii dintre cei mai străluciți strategi militari din istorie, ca Napoleon, de exemplu, au refuzat să accepte acest lucru.

Cel mai recent, cu un dușman apropiat de stilul Hamas s-au confruntat americanii în Afganistan și știm cu toții cum s-a sfârșit instaurarea democrații la Kabul.

În Fâșia Gaza nu există UM-uri, cel puțin nu la vedere. În plus, luptătorii Hamas în orice moment își pot arunca ținutele negre, după care sunt recunoscuți, și se pot îmbrăca precum civilii de pe stradă. Cu toate acestea, acest lucru nu va frustra ofensiva israeliană, care are încă ținte fixe și Imobile.

Și mai sunt și tunelurile adânci! Prea adânci pentru bombardamente aeriene. Hamas a săpat și căptușit în beton aceste tuneluri de mai bine de 10 ani, folosind echipamente de construcții și cantități uriașe de ciment. Aceste tuneluri găzduiesc linii de asamblare a rachetelor, depozite de arme și explozibili, ateliere pentru fabricarea focoaselor etc.

Tot în tuneluri sunt posturile de comandă ale Hamas, cu tot cu ale lor depozite sale de arme de calibru mic, mortiere și rachete cu rază scurtă.

În tuneluri și mai adânci s-au construit locuințele în care stau familiile liderilor Hamas. În fine, ajungem și aici, mai sunt și tunelurile de evacuare în caz de urgențe, despre care foarte puțini oameni au habar.

Ca să nu mai spunem că bună parte dintre șefii Hamas nici măcar nu stau în Gaza, cum e cazul lui Ismail Haniyeh, liderul „de facto” al organizației, găzduit de Qatar, la Doha, acolo unde are parte de pază și protecție în regim 24/7.

Cu o asemenea provocare va avea de dat piept IDF. Nici măcar pentru puternica US Army aceasta nu este o misiune ușoară.

Toate cele de mai sus reprezintă factori de luat în seamă, de care orice strateg militar care se respectă ține cont. „Bibi” Netanyahu vrea cu orice preț să spulbere Hamas și să alipească Gaza la teritoriul Israelului, dar generalul Benny Gantz știe prea bine cu ce are de-a face.

Hezbollah amenință cu o „ploaie de rachete”

În timp ce înaintarea pe străzile înguste din Gaza s-ar dovedi teribil de anevoioasă, un război complet separat ar putea începe la granița de nord, cu Libanul.

Hezbollah are o cantitate cu adevărat uriașă de rachete – 100.000 este numărul convențional, acceptat de comunitatea „intelligence-ului” militar. Dacă toată această forță distructivă a fi lansată dintr-o dată sau în salve la scurtă durată una de alta, numărul uriaș de rachete ar copleși bateriile antiaeriene ale Israelului, oricât de avansate ar fi el.

Mai departe, trupele terestre ale Hezbollah ar pătrunde în Israel la fel cum a făcut-o Hamas, în 7 octombrie.

Indiferent de modul în care se dezvoltă lucrurile, repercusiunile regionale vor fi uriașe. Atenție, în mai multe privințe, ar putea foarte bine să schimbe nu numai Orientul Mijlociu, așa cum a promis Netanyahu, ci și Israelul însuși!