Poate doar în 1996 au mai fost păcăliți românii atât de tare ca la alegerile din 2020, când USR și-a croit campania pe promisiunea că va aduce un alt mod de a face politică, iar interesul cetățeanului va prima înainte oricărei alte chestiuni. În patru ani, mari orașe din țară au ajuns în pragul falimentului (administrativ, să ne înțelegem) după o guvernare locală axată pe tunuri și răzbunări mărunte. De la Brașov la Timișoara, USR a arătat că nu are competența și pregătirea necesare să ducă la bun sfârșit proiectele asumate. Cireașa de pe tort este Sectorul 1 din Capitală, unde Clotilde Armand a reușit contraperformanța să-i schimbe, în primele luni de mandat, flora și fauna.
Marea speranță a politicii românești este, de fapt, un faliment garantat. S-a trecut, deja, de pragul dezamăgirii, acum oamenii simt doar indignare și furie când își amintesc de „combinațiile” lui Dan Barna cu fonduri europene.
Legea nu i se aplică și lui Clotilde Armand
Clotilde Armand este cel mai bun exemplu de „așa, nu!”. A preluat cel mai important sector al Capitalei și în primele luni l-a transformat într-o groapă de gunoi, cu străzi sufocate de deșeuri și parcuri lăsate de izbeliște. Cu o nepăsare crasă față de nevoile oamenilor din zonă și sfidând încrederea locuitorilor care au votat-o, Clotilde Armand a făcut din Sectorul 1 haznaua din mijlocul Bucureștiului, un focar de infecție pentru care, într-o țară democratică, primarul ar fi dat socoteală, negreșit.
Nu și pe Dâmbovița, însă, aici legea nu se aplică și străinilor veniți să căpușească bugetul românilor. Și înregistrată „fugind cu sacii-n spinare” în seara votului – „noaptea, ca hoții”, cum bine au remarcat mulți -, și „atenționată” de ANI, Clotilde Armand a continuat să sfideze bunul simț care-i cerea să se retragă. Nici măcar procurorii DNA nu s-au putut atinge de ea, dovadă că aplicarea legii este, în vremurile astea, ceva selectiv. Scandalul cu banii sustrași din proiectele cu fonduri europene n-a mișcat-o câtuși de puțin, deși anchetatorii au arătat că nu avea dreptul legal să primească salariu. Trimisă în judecată de DNA, Clotilde și-a văzut mai departe de treabă, ducând la bun sfârșit misiunea asumată – să facă din Sectorul 1 un loc de evitat.
Iar lucrurile cam în direcția aceasta se îndreaptă, mari firme, inclusiv de pe piața imobiliară, alegând să ocolească zona din pricina piedicilor administrative puse – de la problemele cu obținerea autorizațiilor și până la taxele mărite, numeroși dezvoltatori s-au decis să nu mai investească în S1.
În fața evidenței, USR a reacționat așa cum ne așteptam – sprijin total pentru Clotilde Armand, propusă pentru un al doilea mandat de primar. Ca și cum obiectivul ar fi distrugerea completă a Sectorului 1.
Brașovul, salvat de bucureșteni
USR nu construiește, dărâmă, reclamă mulți dintre cetățenii orașelor conduse de primari de la „salvatori”. Este un tip de administrație care se concentrează pe politic și nu are substanță; când nu ai habar cum se face un proiect, ataci gratuit pe toată lumea, arunci acuze în stânga și-n dreapta, muți atenția de la incompetența ta.
La Brașov găsim un alt antiexemplu de guvernare locală. Patru ani pierduți, dar măcar aici a intervenit administrația centrală și a salvat, cât de cât, situația. Cum? Prin construirea aeroportului, fără de care orașul de sub Tâmpa ar fi rămas în istorie pentru spectaculoasa întoarcere în timp reușită sub mandatul lui Coliban.
Altădată perla Vestului, Timișoara este acum un oraș copie a primelor luni din mandatul lui Clotilde la Sectorul 1. Degeaba a intervenit Garda de Mediu și a amendat Primăria pentru mizeria descoperită pe străzi și proasta administrare a urbei, Fritz s-a încăpățânat să-și dovedească incompetența. Tot pe Bega, Colterm, compania de termoficare a orașului, a fost adusă în insolvență, asta și după ce la conducerea societății edilul a numit un personaj controversat, condamnat pentru „inginerii financiare”, după cum aveau să descopere ziariștii.
USR are aceeași rețetă a …eșecului în fiecare oraș controlat: scandal politic pe plan local și falimentul serviciilor publice de bază; în patru ani, românii au înghețat de frig iernile sau au fost nevoiți să se spele la lighean, cu apă încălzită pe aragaz.
Profesionalismul pe care îl garanta USR se vede în oamenii promovați de ei în funcții publice – cu o pregătire precară și un trecut controversat (ca să nu-i spunem dubios), fără chef de muncă, dar în orice moment atenți la vreo oportunitate de a „ciupi” ceva.
Până și electoratul USR-ist admite, acum, că a fost înșelat și își exprimă lehamitea față de politica dusă de acest pseudo-partid.