USR scuipă venin pe cadavre. În numele cui?

Dezlănțuirea dementă și plină de venin, manifestările exaltate și dansul bucuriei și al victoriei jucând isteric pe un mort reprezintă exact adevărata față a useriștilor tefeliști. Votat, în mod stupefiant, totuși, de 1.134.000 de români, USR reprezintă însăși negarea supremă a oricăror valori creștine, de la iubirea de țară, demnitate, smerenie, până la familia tradițională. A fost Ion Iliescu răul cel mai mare al României? Nici pe departe. Apariția și revenirea la putere a USR sunt cea mai bună dovadă în acest sens.

De foarte mulți ani, pe Ion Iliescu foarte mulți au tot încercat să-l scoată unicul vinovat pentru tot ceea ce s-a întâmplat rău în țara asta, din 1989 până în prezent. Că este sau nu adevărat, istoria va judeca acest lucru. Până la restabilirea unui adevăr istoric, însă, moment pe care puțini îl vor mai apuca, haideți să mai cernem câte ceva.

Prin 1995, am participat, printr-o conjunctură, la o întrunire a unei organizații apropiate de guvernul de atunci. Discuțiile de acolo au avut un impact devastator asupra mea și am făcut eforturi mari să le scot din minte. La 5 ani de la Revoluție, oamenii aceia spuneau că toate deciziile veneau din afara țării și că Iliescu nu avea nicio putere. Participasem și eu la Revoluție, în orașul meu, cu arme de foc îndreptate spre protestatari și lunetiști cățărați pe clădiri care ne ținteau. Să aflu apoi că libertatea pe care am crezut că am câștigat-o era doar o iluzie a fost un adevărat șoc, mai ales pentru idealismul profund al unui tânăr jurnalist. Despre Ion Iliescu se pot spune multe, că s-a înconjurat de oameni nu tocmai onești, că a permis cozilor de topor să facă ”legea”, dar nu-l poți acuza că și-a băgat 12 milioane de euro în conturi sau că și-a tras vile și proprietăți prin țară și peste hotare. Și totuși, să nu uităm că românii l-au votat în număr covârșitor să le fie președinte nu o dată, ci de trei ori, iar asta spune multe. În plus, faptul că nu s-a aflat adevărul despre morții de la Revoluție și despre mineriade nu i se poate imputa celui decedat. Traian Băsescu și Klaus Iohannis, care țineau Justiția în mână, au avut la dispoziție 20 de ani să facă lumină. Dar nu au făcut-o și asta ar trebui să nască întrebări în rândul celor care hulesc acum.

Somnul rațiunii naște monștri

Circul grotesc făcut de cei de la USR, care au contestat vehement doliul național și funeraliile, până la urmă aplicarea unei legi în vigoare, acompaniat de tefeliști cu dansuri, chiote și sticle de șampanie, este cel puțin morbid. Mulți dintre adepții USR nici nu existau pe vremea lui Iliescu, iar și mai mulți, încă nu ajunseseră să conștientizeze pe ce lume se află. USR, prin șeful său, Dominic Fritz, un cetățean german fără nicio legătură cu România, a propus ca în ședința de guvern să nu fie doliu național, anunțând că useriștii nu vor participa la funeralii. Nici nu cred că i-a chemat cineva. Dacă ar fi condus această manifestare de ură un Corneliu Coposu, de exemplu, deși seniorul era mult prea decent să ”se coboare” până aici, poate că ajungeai să te abții, încercând să-i înțelegi rătăcirea. Dar când vine din partea USR, partidul cel mai toxic, care a semănat și seamănă numai ură și dezbinare printre români, care voia să impună vaccinarea obligatorie, care a acceptat achiziția deșănțată de vaccinuri Covid, aducând țara în sapă de lemn, care a semnat condamnarea la dispariție a României prin conceperea unui PNRR anti-național, este peste puterea oricui de a accepta.

PSD, retragerea!

Chiar și otrăvit din interior și ajuns la cele mai scăzute cote înregistrate vreodată, PSD are, acum, datoria de a se retrage dintr-o coaliție nefirească din start, dar letală de la momentul atacurilor dezlănțuite de USR împotriva unui cadavru. Deocamdată, PSD a decis doar să boicoteze ședințele coaliției, însă este mult prea puțin. Orice clipă în care pesediștii se mai asociază cu ”profanatorii” de la USR le semnează condamnarea la dispariție. Semnalul, prin călcarea în picioare a unui om plecat dintre cei vii, a fost dat. Deci, PSD, retragerea!