„Un copil. Sărac și provenit dintr-o familie foarte ciudată. Un tată trecut de prima tinerețe și o mamă adolescentă. Apărut în lume fără ca părinții lui să fi făcut dragoste. Cu o mamă surogat și un tată care acceptă paternitatea fără să fi contribuit la ea. Refuzat de comunitate. Născut fără ca părinții să fi fost căsătoriți, doar logodiți.” Este un citat din derapajul psihic al unuia care este președintele Comisei de Cultură din Camera Deputaților.
Îl cunoașteți. Și pe el, și zicerea lui. Se laudă că este catolic practicant, deci om profund religios. Am rezerve mari și, dacă nu ar exista Consiliul ăla care te lovește peste portofel dacă vorbești prea sincer despre obsesiile lui religioase, probabil i-aș spune mai multe. Fapta cetățeanului Bulai s-a produs în postul Crăciunului. Acum, același USR din care face parte recidivează, de data aceasta într-o nouă formă. A organizat la Parlament o expoziție de artă contemporană. Fără nicio jenă, căci de fapt e artă pornografică. Asta în condițiile în care pornografia, gândită și pictată în forma respectivă, s-ar numi artă. Să expui sexul unei femei nu este o crimă, dar pentru asta îți trebuie talent. Mult. Mult talent. În caz contrar, de sub pensulă riști să-ți iasă o broască râioasă sau un camion scufundat într-un iaz clocit.
Expoziția de la Parlament nu mi se pare că s-a nimerit într-un moment nefericit. A fost deschisă cu bună știință în Postul Mare. Biserica, cea cu care progresiștii sunt într-un război etern, trebuia pângărită tocmai în aceste momente. Să ne dispară ideea de credință, de sfințenie, Divinitate, de Sărbători Pascale. De ce nu a fost organizată de Paștele catolic al lui Iulian Bulai? Aș fi vrut să-l văd într-un moment de reculegere, de rugăciune în fața unui tampon absorbant, așa cum este expus acum, într-o sfidare totală. Într-un jeg moral care ni se bagă forțat sub nas. Ce legătură există între broderiile de organe genitale, imaginea unui sex de femeie imens, ce îți inspiră o piftie de porc putredă și Sărbătoarea Paștelui? N-oi fi eu prea credincios, dar hidoșenia asta de expoziție mă trimite la gânduri negre, în care un Bulai atârnat de moțul procreării ar fi cea mai nevinovată imagine.
