Să ridice mâna sus cine i-a votat pe băieții de la USR pentru apărare națională și suveranitate economică! Nimeni? Corect. Pentru că nu ne-a întrebat nimeni. USR-ul nu guvernează cu voia poporului, ci cu voia unor ambasade. A obținut gloriosul scor de 12% la ultimele alegeri, dar azi face jocurile din Ministerul Apărării, din Ministerul Economiei și chiar de la… Berlin.
În timp ce românul face calcule dacă să mai plătească întreținerea sau să pună ceva pe masă, „haștag rezistenții” se joacă de-a diplomația de buzunar plin. Ionuț Moșteanu, promovat fulgerător la Apărare, își face selfie-uri cu generali francezi și ambasadori zâmbitori. Discută „valorificarea oportunităților” în cadrul inițiativelor europene. Că doar ce altceva înseamnă o industrie de apărare românească decât o frumoasă oportunitate… pentru alții?
Desigur, între două poze și un platou de brânzeturi franțuzești, Moșteanu ne reamintește că România sprijină Ucraina. Nimic despre sprijinirea României. Nimic despre sprijinirea românului. Pentru că în mintea USR-ului, „patria” e un concept expirat. Adevăratul angajament e către Bruxelles și Paris, către SAFE, PESCO, NATO și alte inițiative care sună bine în engleză. În română? Le traducem noi: muncim, plătim, tăcem!
Și dacă tot vorbim de băieții cuminți care stau drepți la comanda externă, să nu-l uităm pe Dominic Fritz, primar la Timișoara, ambasador neoficial al Germaniei pe la noi și translator-șef în vizita de stat a președintelui Nicușor Dan. Căci da, acum avem și președinte. Mai degrabă numit decât ales, se bârfește prin Occident. Îl cheamă Nicușor, vine de la Primăria București și are o modestie atât de fermecătoare încât nici n-a avut nevoie de votul nostru.
Fritz, încântat că a vorbit cu CEO-iști nemți în germană (căci limba română nu-i de el, cum nici cetățenia!), ne povestește despre miliardele care vor curge din Germania pe Dunăre. Din păcate, nu spune și în buzunarele cui. Se pare că doar unii sunt destul de „strategici” ca să priceapă cum funcționează economia de colonie: tu dai resursele, ei îți vând muniția înapoi la suprapreț.
La Berlin, Nicușor Dan a vorbit despre afaceri cu arme, parteneriate, Rheinmetall și alte minunății militare. România e noul El Dorado, dar nu al românilor, ci pentru investitorii străini. Fabricile de stat se transformă, sub masca „reformei”, în anexe ale giganților occidentali. Iar noi? Ne alegem cu rolul de forță de muncă ieftină și o piață de desfacere pentru vechiturile Vestului. Vom fi „La dezmembrări” pentru șmecherii din NATO.
În tot acest timp, prin țară cresc taxele, se închid spitalele, scade nivelul de trai, se golesc satele de tineri. Dar la București se toarnă șampanie în pahare invizibile și se semnează parteneriate de milioane. Iar românul este invitat să aplaude. Cine nu face asta va fi etichetat drept retrograd, populist sau – preferata lor – „prorus”.
România, azi, nu mai e condusă de români pentru români. E condusă de OeNGozaurii useriști pentru alții. O castă politică pseudo-progresistă, crescută în think-tankuri externe, care își trăiește orgasmul politic nu când aduce bunăstare poporului, ci când e felicitată de străini pentru obediență. Da, USR a început să lucreze, doar că pentru alții! Lucrează pentru ca mâine să nu mai avem industrie de apărare proprie, ci filiale. Să nu mai avem economie românească, ci subcontractori. Să nu mai avem politică națională, ci reprezentanți regionali ai intereselor străine.
Și în timp ce ni se vinde povestea cu „România strategică”, cu „parteneriate win-win” și cu „modernizare”, realitatea e că suntem tot mai puțini, tot mai săraci și tot mai străini în propria țară. Asta e reforma USR. Reforma care se face cu zâmbetul pe buze și mâna întinsă. Spre Vest. Spre fonduri. Spre aplauze. Dar niciodată spre români.
