Nicușor Dan a reușit din nou performanța de a transforma o deplasare externă într-un episod penibil, perfect realizat pentru viralizare. Imaginea președintelui modest, abandonat pe pistă, cu zăpadă sub tălpi și economie până la ultima șurubelniță, nu mai impresionează pe nimeni. Ba dimpotrivă: ne irită pe toți.
Nicușor Dan, „românașul” lăsat pe pistă
Filmulețul cu Nicușor Dan pe aeroportul Le Bourget (nu Charles de Gaulle, un detaliu cosmetizat intenționat) a fost vândut publicului drept dovadă de austeritate. Un șef de stat european care pare ultimul om din terminalul francez, așteptând milă pe pistă, nu proiectează respect. Proiectează slăbiciune.
Hai că știm cu toții cum sunt priviți românii în statele europene. Iar când propriul ,,lider’’ se autosabotează în direct, mesajul e clar pentru toți europenii.
Spartanul lui Nicușor Dan – economisim până la ultimul leu
Aici începe partea picantă, pe care propaganda o evită. Nicușor Dan folosește avion militar (Spartan), sub pretextul costurilor mai mici. Doar că, cheltuielile sunt mascate în bugetul armatei, ferit de ochiul public.
La capitolul comunicații, povestea e departe de a fi roz. Avionul militar are doar stație radio HF, cu o bandă alocată de STS, „cât de cât securizată”, fără standardele civile ale unui zbor prezidențial. La bord, STS a pus la dispoziție telefoane prin satelit, care pot folosi fie sateliții lui Elon Musk, fie de la alți furnizori. Internetul este asigurat exclusiv prin conexiunea satelitară a acestor telefoane, nu printr-o infrastructură dedicată, stabilă și continuă. Deci, nu există un sistem real de comunicații prezidențiale, ci improvizații tehnice.
Spartanul nu corespunde cerințelor civile pentru misiuni de acest nivel, pentru că NU E avion prezidențial, iar după perioade lungi la sol, apare riscul tehnic: există un manual strict de defecte minime admise, iar decizia de acceptare la zbor fiind în mâinile comandantului. Unde e economia? Ce economie a făcut „modestul” de la Cotroceni: a redus cu 30% cheltuielile administrației prezidențiale și le-a crescut cu 30% pe cele ale MApN… Spartan-ul consumă cât încă trei-patru avioane civile.
Adică ce vrea să însemne toată povestioara asta? Economia e mai degrabă opacitate, iar siguranța și protocolul sunt sacrificate pentru storytelling-ul de la posturile de știri.
De ce nu un avion prezidențial? Pentru că USR-ismul urăște soluțiile mature
Au existat soluții logice și mai ieftine pe termen lung, precum Airbus A318 operat prin TAROM care vine la pachet cu personal calificat, piese, costuri reduse, piste scurte sau poate un Boeing 737-800 în leasing via TAROM, care permite zboruri intercontinentale cu escală, cu utilizare comercială în afara programului prezidențial.
Ce s-a ales de aceste soluții? Bineînțeles, mai ales pe vremea lui Klaus Iohannis, avioane închiriate scump, cu piloți străini, costuri umflate până la Dumnezeu și fără pic de transparență. Iar acum, Spartanul e scos la înaintare ca antidot la imaginea execrabilă lăsată de precedentul protocol de lux. Doar că pendulul a sărit dintr-o extremă în alta.
Nicușor Dan și modestia dusă la nivel prezidențial
Modestia afișată obsesiv a lui Nicușor Dan a devenit abuzivă. Nu face economie de la bugetul statului, e autoflagelare publică. Nu e niciun leadership, e USR-ism pur: multă virtute declarată, puține soluții funcționale și o plăcere suspectă de a părea sărac pe banii statului.
Un președinte nu trebuie să fie milog, nici să-și ascundă costurile sub preș. Trebuie să fie respectat, transparent și funcțional. Nicușor Dan nu livrează nimic din toate acestea. Doar hăhăială.
Nicușor Dan a ales spectacolul ieftin în locul soluțiilor serioase și care stau în picioare. Iar USR-ismul din el a transformat o deplasare externă într-o lecție de ridicol instituțional. România nu are nevoie de lideri care își mănâncă de sub unghii.