Uniunea Europeană, un ONG impotent politic. Nimănui nu-i pasă ce crede Europa!

Europa nu mai trebuie să suporte acea glumă a lui Henry Kissinger despre cine trebuie să suni dacă vrei „să suni în Europa”.  Oricum, nu sună nimeni.

Dintre nenumăratele iluzii geostrategice care au fost distruse în ultima perioadă, cea mai grăitoare constatare pentru oricine locuiește pe continent ar trebui să fie aceasta: nimănui nu-i pasă ce crede Europa. Într-o serie de puncte fierbinți la nivel global, de la Nagorno-Karabah la Ucraina,  Kosovo și Israel, Europa are mai degrabă  rolul unui ONG amețit și impotent politic.

Influența blocului comunitar este în scădere

Blocul celor 27 de state membre nu a reșit să articuleze o politică externă coerentă, având în vedere interesele naționale diverse aflate în joc, notează Politico. Influența globală a UE este în scădere, pe fondul  incapacității  de a proiecta puterea militară într-o perioadă de instabilitate globală crescândă.

În locul puterii „geopolitice” pe care a promis-o președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, atunci când și-a preluat mandatul în 2019, UE s-a transformat într-o mașinărie de contradicții, privită cu uimire și ironie de marii jucători de pe scena mondială.

Chiar și în timp ce israelienii număra încă cadavrele celui mai îngrozitor masacru din istoria statului evreu, Josep Borrell, șeful politicii externe a UE, a condamnat „atacul barbar și terorist” al Hamas, în timp ce a criticat Israelul pentru blocada din Gaza și a subliniat „suferința” palestinienilor care au votat Hamas la putere.

Marți, Borrell a organizat o reuniune de urgență a miniștrilor de externe din UE în Oman, unde aceștia se aflau deja, pentru a discuta situația din Israel. Ministrul de externe al Israelului, Eli Cohen, a refuzat să participe, chiar și de la distanță.

Până la mijlocul săptămânii, stabilirea poziției Europei față de războiul din Orientul Mijlociu era ca și cum ai arunca săgeți – legat la ochi.

Mesajele de la Washington sunt diferite: “Suntem alături de Israel”, a subliniat Joe Biden în timp ce senatorul Chris Murphy a declarat că „Hamas nu ar exista dacă nu ar fi sprijinul Iranului”.

„Iranul vrea să distrugă Israelul? Nimic nou”, a spus Borrell în 2019, când era încă ministru de externe spaniol. „Trebuie să trăiești cu asta”.

Acum, Europa trebuie să trăiască cu consecințele acestei politici greșite și cu pierderea credibilității sale în Israel, singura democrație din regiune.

Un alt exemplu grăitor al impotenței politice a Europei este Nagorno-Karabah, regiunea disputată, predominant armeană, din Azerbaidjan.

În iulie, președintele Consiliului European, Charles Michel, a găzduit la Bruxelles liderii Armeniei și Azerbaidjanului. Dar forțele azere stăpâneau deja Nagorno-Karabah, trimițând peste 100.000 de refugiați în Armenia. Europa, care avea mare nevoie de gazele naturale din Azerbaidjan, nu a putut face nimic altceva decât să privească.

Unchiul Sam acoperă neputința Bruxelles-ului

Un model similar a avut loc în Kosovo, unde europenii încearcă de ani de zile să medieze o pace durabilă între populația albaneză și cea sârbă.

Borrell a numit chiar un „Reprezentant special pentru dialogul Belgrad-Pristina și alte probleme regionale din Balcanii de Vest”.

Cu toate acestea, atunci când tensiunile au amenințat să degenereze într-o luptă totală în urma unei incursiuni în nordul Kosovo de către milițienii sârbi luna trecută, UE a fost nevoită să recurgă la mecanismul său de soluționare a crizelor, care a dat rezultate: Unchiul Sam.

Valabil și pentru războiul din Ucraina: dacă nu ar fi sprijinul american, trupele ruse ar fi staționate pe tot flancul estic al UE, de la Marea Baltică până la Marea Neagră.

În timp ce Biden se retrăgea în “Situation Room” de la Casa Albă pentru a discuta despre conflictul din Israel, președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Olaf Scholz erau ocupați să se consulte la Hamburg.

După ce au convenit să își dubleze eforturile pentru a reduce birocrația în UE, au făcut o croazieră în port cu partenerii lor. Liderii și-au sărbătorit deliberările pe un debarcader local cu bere și Fischbrötchen, un sandviș cu pește. A ieșit chiar și soarele. Dar cel mai important: nu a sunat telefonul nimănui.