Uniunea Europeană se transformă într-o șandrama

Bruxelles-ul se vrea un far al progresismului, al păcii și al democrației, în opoziție cu proiectul de extremă dreapta, rasist și sinucigaș din punct de vedere economic al Brexit-ului.

Cu toate acestea, în mod ironic, Parlamentul European, și nu cel britanic, este cel care este pe cale să penduleze ferm spre dreapta, așa cum au făcut-o deja mai multe guverne europene. Între timp, în puțin peste șase luni, Marea Britanie va vota aproape sigur pentru revenirea laburiștilor la putere – ceea ce o va face una dintre puținele țări din Europa care are un guvern de centru-stânga.

UE ia măsuri agresive împotriva libertății de exprimare, atât online, cât și offline. Numai în ultimele câteva săptămâni, poliția a intervenit pentru a desființa adunări pașnice în cel puțin două ocazii – o conferință pro-Palestina la Berlin și conferința NatCon de la Bruxelles.

Pe plan economic, Germania, cea mai importantă economie din UE, este împotmolită în stagnare și se confruntă cu o dezindustrializare totală, la fel ca alte câteva țări europene care  anunță revenirea unor măsuri dure de austeritate. De luni de zile, fermierii furioși asediază capitalele blocului comunitar.

În ceea ce privește „proiectul de pace” al UE, toate guvernele europene sunt acum pe picior de război, în timp ce președintele francez Emmanuel  Macron conduce campania de trimitere a trupelor NATO în Ucraina, împingând Europa mai aproape de un război total cu Rusia.

Instituțiile europene, deconectate de nevoile cetățenilor

Viziunea progresiștilor s-a bazat întotdeauna pe o fantezie: tot ceea ce se întâmplă peste Canalul Mânecii nu este o trădare a „valorilor UE”, ci o consecință inevitabilă a arhitecturii UE în sine. O arhitectură pe cale să se transforme în șandrama.

Realitatea este că deriva europeană spre dreapta își are rădăcinile în asaltul condus de Bruxelles asupra modelului social și economic în urma crizei financiare din 2008, notează UnHerd. Ratele ridicate ale șomajului, salariile stagnante și măsurile de austeritate puse în aplicare exacerbat inegalitățile existente, alimentând resentimentele față de establishmentul politic.

Unde o să fugă guvernele ca să se pună la adăpost?

Pentru a înrăutăți lucrurile, UE a încercat să prevină orice reacție democratică la aceste politici, concentrându-se în schimb pe reguli tehnocratice cvasi-automate impuse de organisme nedemocratice.

Uniunea Europeană a devenit efectiv o putere suverană cu autoritatea de a impune reguli bugetare și reforme structurale statelor membre – nu exact ceea ce v-ați aștepta de la „bastionul democrației”.

Instituțiile europene sunt percepute ca fiind în slujba intereselor financiare globale și deconectate de nevoile cetățenilor obișnuiți.

Comisia Europeană își dă cu părerea despre preocupările europenilor, dar face doar un circ ieftin pentru a încerca să limiteze reacția populară împotriva diferitelor sale eșecuri politice. Această situație nu mai poate continua mult timp –  revoltele sociale mocnesc aproape de explozie. Unde o să fugă guvernele ca să se pună la adăpost?