Uniunea Europeană, în poziția ghiocelului. Să nu enervăm China!

Pentru liderii europeni,  reuniți acum la Bruxelles,  modul în care să gestioneze rivalitatea pe termen lung cu puterea economică a Chinei este o problemă pe care ar prefera să o pună în așteptare.

Guvernele UE încearcă încă să afle cât de departe trebuie să meargă pentru a rupe legăturile de afaceri sensibile cu Beijingul, pentru a evita repetarea dependenței dezastruoase a blocului față de gazele Rusiei.

Nu prea departe: consensul este reducerea presiunii asupra Chinei. Ce înseamnă asta? Aleșii de la Bruxelles sunt prinși într-o capcană. Pe de o parte, notează Politico, sunt presați de Washington să își protejeze economiile de expunerea la capriciile Partidului Comunist Chinez – și să ia în serios riscurile de securitate ale alianței continue a lui Xi Jinping cu Putin.

Pe de altă parte, întreprinderile din UE se bazează pe China pentru exporturi în valoare de 230 de miliarde de euro pe an.

Puternicele companii germane se tem să nu-și afecteze uriașele interese comerciale  din China, în timp ce Franța a fost sceptică în ceea ce privește abordarea SUA de a  limita expunerea occidentală la influența chineză asupra lanțurilor de aprovizionare critice.

Mai mult, Berlinul și Parisul l-au găzduit săptămâna trecută pe noul premier Li Qiang pentru turneul său internațional de debut, oferindu-i o platformă pentru a ironiza strategia de „de-risking” a UE. Ideea este menținerea legăturilor cu Beijingul, deoarece ruperea lor pare nici să nu intre în discuție.

Ultimul proiect al declarației finale de la sfârșitul summitului nu lasă loc de dubii: „Uniunea Europeană și China au un interes comun în a continua relații constructive și stabile”.

De fapt, la Bruxelles nu au loc negocieri în adevăratul sens al cuvântului, ci doar o reformulare a unor declarații cuminți și plictisitoare, doar pentru ca  blocul comunitar să nu se pună rău cu China.

Mai există un aspect care arată dezbinarea UE în abordarea Chinei: o scindare la nivelurile superioare ale conducerii între președintele Consiliului European, Charles Michel, și președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

„Doamna Ursula” este alipită liniei dure a Statelor Unite, criticată de Michel și echipa sa în spatele ușilor închise. „Avem acum o problemă majoră în care președintele Comisiei Europene ascultă de Statele Unite, iar președintele Consiliului European ascultă de China”, a declarat un oficial UE.

Uniunea Europeană nu-și permite să trateze China așa cum o fac Statele Unite. Sigur că relațiile cu a doua putere eonomică a lumii nu sunt o joacă de copii. Dar tonul blând al Bruxelles-ului aduce la slugărnicie și nu câștigă respect nici la Beijing, nici la Washington.