Unde e strategia de securitate a aliaților Ucrainei? Se pregătește victoria lui Putin?

Eșecul senatorilor americani de a aproba luna trecută un pachet de ajutor pentru Ucraina va fi amintit ca fiind prima  piesă de domino care a căzut în războiul de agresiune al Rusiei, pregătind, eventual, terenul pentru victoria lui Putin.

Este adevărat că administrația Biden a reușit să conducă NATO către un răspuns comun la invazia Rusiei, dar ceea ce a urmat a tulburat apele – în special procesul îndelungat și excesiv de prudent de acordare de asistență militară Ucrainei.

Cel mai important, notează Politico,  SUA și aliații săi ar fi trebuit să prezinte o viziune clară a victoriei. Nu s-a întâmplat așa. Dimpotrivă, războiul din Ucraina a reușit până la urmă să dezbine și să slăbească Occidentul – exact planul lui Putin.

Și, ca urmare, ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi ani la Washington, Berlin sau Paris pentru o discuție despre strategia comună pentru Ucraina s-a transformat acum în mantrele familiare de „înghețare a conflictului”. Între timp, regimul de sancțiuni nu a reușit să paralizeze Rusia.

Dar niciun factor nu a avut un impact mai dăunător asupra cursului acestui război decât eșecul NATO de a oferi Ucrainei o cale clară de aderare la alianță la summitul de la Vilnius.

Ucraina nu mai are cum să câștige pe front. Iar o victorie a Rusiei ar da o asemenea lovitură credibilității occidentale, încât ar eclipsa consecințele eșecului Americii din Afganistan. UE nu a stabilizat flancul estic și nu a reușit să descurajeze viitoarele agresiuni ale Moscovei împotriva NATO.

Se pune întrebarea care mai este poziția de forță a SUA în Europa, deoarece bazele militare din România și Polonia, de exemplu, nu sunt percepute drept amenințări de Rusia.

Strategia de securitate nu mai este în avantajul Occidentului. Fiind o organizație bazată pe un tratat, NATO se bazează pe un set de angajamente reciproce, iar nerespectarea acestor obligații subminează însăși fundamentele tratatului. Este inacceptabil ca unele dintre cele mai bogate țări din Europa să continue să neglijeze cheltuielile pentru apărare.

Pentru a stimula reînarmarea Europei, Washingtonul trebuie să se îndepărteze de neîncetata dispută politică în legătură cu criteriul de referință de 2% și să insiste ca aliații să furnizeze capabilități militare reale, așa cum se prevede în cele trei planuri regionale și în cerințele de capabilități ale NATO.

Orice altceva ar face ca aceste planuri să fie lipsite de sens și ar menține alianța vulnerabilă la șantajul sau atacul rusesc.

În loc să repete teorii despre adaptarea la “multipolaritatea emergentă”, este timpul ca SUA și UE să  accepte că au intrat într-o perioadă de instabilitate sistemică prelungită la nivel mondial.

Este timpul pentru o nouă strategie de Securitate, care nu vorbește doar despre „competiția strategică” și „menținerea ordinii internaționale bazate pe reguli” în termeni normativi, ci trasează o hartă geostrategică a lumii care să le favorizeze interesele. Altfel, Rusia lui Putin va avea ultimul cuvânt.