În condițiile în care armatele ucraineană și rusă sunt blocate în noiembrie, fără progrese semnificative, retrageri sau motive reciproc acceptabile pentru negocieri, foamea occidentală pentru un scenariu viabil devine palpabilă. Deși costisitor, distructiv și plin de pericole politice care depășesc cu mult granițele Ucrainei, conflictul poate continua la nesfârșit.
De aici și recentele rapoarte potrivit cărora SUA doresc ca Ucraina să arate cel puțin o voință aparentă de a negocia, în timp ce consilierul pentru securitate națională Jake Sullivan a purtat discuții private cu persoane din interiorul Kremlinului.
Oficial, însă, o înfrângere a Rusiei rămâne singura modalitate de a pune capăt războiului, care să fie acceptabilă atât pentru Ucraina, cât și pentru Occident.Dar ce face opoziția rusă- sau ce a mai rămas din ea?
După cum a spus Ghenadi Gudkov, un fost colonel de contrainformații care trăiește acum în Bulgaria, „Ceea ce guvernele și diplomații occidentali ne cer în primul rând este o imagine generală a Rusiei așa cum ar trebui să fie după Putin. Pentru că toată lumea înțelege că regimul nu mai are mult timp la dispoziție”.
Sau, după cum a explicat într-un interviu un alt emigrant proeminent, fostul magnat al petrolului stabilit la Londra, Mihail Hodorkovski: “Aliații și partenerii occidentali vor avea un cuvânt important de spus, deși nu decisiv, în ceea ce privește rezultatul care va aștepta țara noastră, deoarece schimbarea de regim va avea loc cel mai probabil ca urmare a unei înfrângeri militare”.
În mod surprinzător pentru opoziția anti-Putin, veșnic divizată, figurile sale proeminente par să fie de acord asupra unor principii fundamentale pentru o Rusie post-Putin – în special asupra reformării acesteia ca o democrație parlamentară de tip european fără un președinte puternic.
Încarceratul Alexei Navalnîi a susținut că Occidentul nu ar trebui să fie tentat să găsească un „băiat bun” cu care să trateze odată ce Putin va cădea și că ar trebui să împingă Rusia spre un viitor neautoritar.
Potrivit Wahington Post, Hodorkovski pledează pentru o „republică parlamentară federală autentică” care ar pune capăt veșnicei tendințe a Rusiei de a investi prea multă putere în “omul de la vârf”.
La rândul său, Gudkov s-a alăturat într-o suburbie a Varșoviei unui „Congres al deputaților poporului” – condus de fostul deputat Ilia Ponomarev, refugiat în Ucraina. „Congresul” a cerut returnarea tuturor teritoriilor confiscate de la Ucraina, inclusiv Crimeea.
Cu alte cuvinte, în cadrul opoziției liberale a apărut un consens larg cu privire la modelul de guvernare pentru Rusia post-Putin. Dar cum se poate realiza acest lucru fără prăbușirea lui Putin?
Nu se poate. O înfrângere a Rusiei pe câmpul de luptă este departe de a fi asigurată – și chiar o astfel de înfrângere nu va însemna neapărat schimbarea regimului de la Kremlin.
Societatea civilă rusă nu are niciun cuvânt de spus, iar clasa managerială – afaceriștii sunt oameni practici – își dau seama că avantajele pe care le-ar oferi o Rusie înfrântă nu le depășesc pe cele pe care le văd într-o Rusie sfidătoare.
Neted spus, opoziția rusă nu poate oferi cu adevărat nicio speranță reală. Această dificultate este cel mai puternic atu al lui Putin în timp ce se agață de teritoriul pe care l-a cucerit. Speră că Occidentul va alege să trateze doar cu el, în cele din urmă, permițând de fapt atât Rusiei, cât și Ucrainei o pauză de regrupare pentru o nouă luptă.