Scriam în urmă cu o lună că „teoretic, PSD ar avea șansa ca după alegerile locale să revină cu moțiunea și chiar să câștige, ceea ce ar însemna o lovitură cruntă la adresa liberalilor, cu efecte serioase asupra alegerilor parlamentare. Motivațiile de genul nu este oportun, nu este indicat să lăsăm țara fără Guvern în plină criză sanitară sunt de Bulă. Ați citit bine, domnule Ciolacu, sunt de Bulă! România nu rămâne fără Guvern, ci doar va avea un altul. În cazul în care nu se reia problema moțiunii, înseamnă că între Marcel Ciolacu și Iohannis, în spatele căruia stă îngrămădită Puterea, chiar există o înțelegere. Și încă una foarte mare, care explică, pe de-a-ntregul, rolul pur decorativ al PSD pe scena politică.”
Ce s-a întâmplat de atunci încoace? Nimic din care să rezulte că Marcel Ciolacu și-ar fi înțeles rolul de lider al Opoziției. Sau poate că și l-a înțeles foarte bine, numai că nu este cel pe care mizează electoratul lui. Or în condițiile în care PSD face altceva decât așteaptă electoratul, este firesc să te întrebi unde duce strategia lui Ciolacu.
Schimbări de ochii lumii
Definitivarea listelor de candidați pentru alegerile parlamentare i-au oferit liderului PSD ocazia de a face curățenie în partid. Achiziționarea câtorva nume sonore, cu predilecție din lumea medicală, nu înseamnă că social democrații au rezolvat criza morală pe care o traversează. Cel puțin două dintre ele, Alexandru Rafila și Adrian Streinu Cercel, generează controverse. Intervențiile publice ale acestora nu au avut trecere la public.
Proiectele absurde cu separarea bătrânilor pentru reducerea efectelor pandemiei sau socotelile prăpăstioase au generat atât nemulțumire, cât și panică. Nici directorii de spitale trecuți în fruntea listelor la Senat sau Cameră nu creează prea multă speranță. Numele lor rămân în continuare necunoscute pentru masa de votanți, exceptându-i pe cei care au intrat în categoria contactelor directe.
Ciocu’ mic sau afară!
Nimic nu-l împiedică pe Marcel Ciolacu se declare că se prezintă la alegeri cu un partid mai curat și mai bun decât cel dinainte. Nimic mai fals. Rebuturile politicii de stânga, ariviștii și atârnătorii de ciolan sunt în continuare pe locurile lor. Lor li se adaugă o armată de necunoscuți fără realizări remarcabile. În schimb, au fost eliminați toți cei care, într-un fel sau altul, mai aveau ceva de spus și care au avut curajul de a se exprima public despre jocurile și complicitățile din partid. Inclusiv cei care au criticat deciziile luate de conducerea PSD în varii ocazii au dispărut. În egală măsură, au fost dați la o parte incomozii care, de-a lungul timpului, au votat împotriva Guvernului Orban sau care, rămânând în continuare în partid, reprezentau același pericol pentru socotelile lui Ciolacu.
Votezi PSD și susții, de fapt, PNL
În ceea ce privește îndepărtarea lui Șerban Nicolae spune că „s-a lucrat cu materialul clientului”, în sensul că nicio organizație județeană nu l-a trecut pe listele de la parlamentare. Așa o fi, dar dacă așa stau lucrurile, cum explică informația care-și face loc pe piață, potrivit căreia, de fapt, organizațiile din teritoriu au primit acest consemn? Nu a fost de ajuns că PSD a susținut permanent PNL prin tot felul de manevre.
Acum, Ciolacu pune capac cu ultima declarație, potrivit căreia suspendarea lui Iohannis ar fi prea bruscă. De patru ani se vorbește despre suspendare, dar pentru el e prea bruscă. Politica aceasta, de a-și îndepărta propriul electorat, e tot o strategie gândită de alții. Cu ea vrea să câștige alegerile? Cum?