Liberalii sunt puși la zid și li se arată cu bețigașul, pe tablă, toate ticăloșiile pe care le-au făcut în lunile de când s-au instalat la guvernare. Social-democrații au luat-o metodic, pe luni, pe zile și le readuc aminte etapele prin care au trecut fie mințind, fie dând dovadă de cea mai mare nepăsare. Lor li se adaugă și momentele în care au fost interesați doar de afacerile personale și ale firmelor prietene ale partidului. Li se reproșează, ca o justificare a moțiunii de cenzură, proasta gestionare a pandemiei, nerespectarea legilor privind dublarea alocațiilor pentru copii și creșterea pensiilor, dar și prăbușirea economiei.
Guvernul Orban este acuzat că nu mai are niciun control asupra situației în care se află România. Politica lui se rezumă la promisiuni, la declarații bombastice în fața camerelor de luat vederi, la prezentarea de planuri și proiecte care nu au niciun fel de acoperire. Este aceeași manea politică în așteptarea alegerilor. Alegeri care, cel puțin în clipa de față, nu se știe cât îi pot ajuta să iasă la liman. PSD, însă, nu a greșit cu nimic?
Opozant sau „opozant”?
Este evident că România a ajuns într-o fundătură din care cu greu se mai poate salva. Lucrurile au pornit prost încă din momentul în care președintele a minimalizat pericolul epidemiei, catalogând virusul ca pe o răceală banală. Nevoia protejării a fost bagatelizată, mai ales după ce Klaus Iohannis sfătuia toată țara să schimbe canalul când politicienii se lansează în declarații privind riscul de îmbolnăvire. Având în minte doar alegerile anticipate, primejdia prezentată de virus a fost trimisă în desuetudine.
O afirmație a lui Marcel Ciolacu îmi ridică însă un semn de întrebare. Spunea că, în calitate de președinte al Camerei Deputaților, primește rapoarte din partea serviciilor de informații. Niciunul nu relata despre situația din China și despre viteza cu care epidemia se întindea în lume? Oare? Există mai multe surse care arată că serviciile de informații americane au trimis tuturor țărilor NATO avertizări despre Covid-19. România nu avea cum să facă excepție. Nici rapoartele acestea sau extrase din ele nu au ajuns pe masa lui, pe filiera clasică? A știut de existența lor, a făcut demersurile necesare pentru a se informa și a contracara declarațiile lui Iohannis? Ce s-ar fi întâmplat dacă ieșea cu aceste informații sensibile înainte ca președintele să deschidă gura și să tragă de timp? Sau fișa postului de opozant nu prevedea și asemenea gesturi de curaj?
Cine decontează bazaconia?
Gestionarea pandemiei de către Guvernul Orban s-a dovedit dezastruoasă. Nu există loc de dubii în acest sens. Gafele și bâlbâielile liberalilor erau ușor de intuit. Experiența în materie de guvernare era zero, motiv pentru care a și fost demis prin moțiune de cenzură. Dar brusc, PSD îi acordă votul de încredere în Parlament, și-l repune pe poziții. Nu Iohannis a fost cel care i-a adus din nou la putere pe liberali, ci social-democrații, sub conducerea aceluiași Marcel Ciolacu.
Declarațiile ulterioare, potrivit cărora țara avea nevoie de un guvern care să administreze noua situație, au iz de minciună și prostie. Tocmai ce acceptaseră fără negocieri un guvern ostil României, din rațiuni greu de înțeles. Au preferat să meargă pe varianta erodării echipei lui Orban, ca lumea să se convingă că liberalii nu sunt în stare de nimic? Probabil, numai că ne-a costat prea mult, și nu sunt semne că Ciolacu ar vrea să deconteze cheltuielile. Iar liberalii nici atât.
Spectacol politic degradant
Pandemia, deci, necontrolată și necontrolabilă. Economia în stare de colaps. 1 milion de șomeri care bat țara în lung și-n lat în căutarea unui loc de muncă. Măsuri mai degrabă restrictive în ceea ce privește o minimă revenire la normalitate. Două luni de stare de urgență, urmate apoi de alte luni de stare de alertă. Măsuri zise de „politică sanitară” în numele unei pandemii care a fost declarată abia după patru luni. Aberații cu spitale de carton, vizite oficiale la fel de aberante, pacienți care au murit pentru că spitalele erau blocate. Afaceri cu măști de protecție, combinezoane și orice putea aduce bani în buzunarul liberalilor. De ce abia acum o moțiune de cenzură, când lucrurile acestea se petrec de luni de zile?
Declarațiile social-democraților, că nu era oportună demiterea Guvernului Orban în timpul stării de alertă, că s-ar fi creat un climat tensionat, dăunător, țin de o imaginație săracă, neplimbată pe la școală. Vorbesc amăgitor liderii partidului, parcă mai mult pentru a calma spiritele. Stare de alertă este și acum, ca și atunci, și se va prelungi fără discuție. Cu ce diferă față de momentele în care moțiunea ar fi trebuit depusă? PNL va plăti prin retragerea încrederii pe care Parlamentul i-a acordat-o. Dar PSD?
