În special în sudul și estul Europei, există o reacție puternică împotriva aroganței simbolizate de Uniunea EuropeanăÎn Europa, valul de politici de dreapta arată foarte diferit de naționalismul extremist din trecut. O explicație este că alegătorii caută lideri care oferă soluții ușor de înțeles la probleme complexe ignorate cu nepăsare de Uniunea Europeană.
Recentele alegeri regionale din Germania au propulsat partidul de extremă-dreapta, anti-UE, Alternativa pentru Germania. AfD este deosebit de puternic în fosta Germanie de est, unde dezamăgirea față de ordinea stabilită este cea mai puternică.
În Franța, mulți dintre tinerii care în 2017 au votat pentru Emmanuel Macron s-au îndreptat anul trecut spre Marine Le Pen, de dreapta.
În special în sudul și estul Europei, există o reacție majoră împotriva elitismului și agoranței simbolizate de Uniunea Europeană. Partidul Lege și Justiție rămâne cea mai mare grupare unică din parlamentul de la Varșovia. În Ungaria, premierul Viktor Orban își continuă certurile cu oficialii de la Bruxelles.
Politica slovacă a fost transformată de revenirea la putere, în urma alegerilor de luna trecută, a fostului premier populist Robert Fico și a partidului său Smer. În timp ce Fico își declară angajamentul față de NATO, el împărtășește opoziția lui Orban față de sprijinul occidental pentru Ucraina.
Un ingredient cheie al populismului este exploatarea temerilor oamenilor care se tem că sunt abandonați de guvernele pro-occidentale. Și Occidentul are o parte de vină: fostele țări socialiste din Europa au devenit doar puncte de lucru pentru marile corporații.
Populismul nu vine din nimic, alegătorii europeni și-au dat seama că resursele națiunilor lor au fost vândute bucată cu bucată după bunul plac al Uniunii Europene. Dominația Vestului a stârnit mânie în Est. O Europă unită nu poate fi una cu dublu standard. Oamenii nu pot trăi cu prețuri aliniate de Bruxelles, dar cu salarii înjumătățite față de cele occidentale. Guvernele populiste s-au ridicat speculând aceste nedreptăți.
În plus, percepția politică a UE este deformată. Dacă Orban, de exemplu, este văzut ca un autocrat, atunci cancelarul german Angela Merkel ce a fost? O tovarășă prietenă cu Vladimir Putin. Dacă Fico este populist și naționalist, atunci Brexitul Marii Britanii ce înseamnă? Un naționalism feroce.
Dacă UE se vrea campioana democrației liberale, atunci de ce permite ca cetățenii Europei de Est să se scufunde și mai rău în sărăcie?
Nimeni nu devine populist peste noapte, dar a înfiera populismul fără a propune soluții concrete înseamnă o altă formă de populism. Asta fac birocrații de la Bruxelles în toate domeniile: diplomație, economie, nivel de trai.
Contrar credinței populare, continentul european nu este unit. Se adâncește o falie între Occident și restul de țări. Poate că sunt două lumi care nu se vor amesteca niciodată.
