În timp ce Statele Unite și Iranul se angajează în runde tensionate de negocieri nucleare, neîncrederea profundă și eșecurile din trecut continuă să împiedice progresul.
La Washington, instinctul este de pune presiune asupra Teheranului și de a face amenințările militare credibile.Dar istoria arată că aceste tactici coercitive eșuează adesea.
Ieșirea din impas necesită un pivot strategic de la pedeapsă la un angajament economic pragmatic, notează Responsible Statecraft. Stimulentele nu sunt recompense, ci instrumente diplomatice esențiale.
Prin corelarea beneficiilor cu respectarea verificată a normelor nucleare, administrația lui Donald Trump poate încuraja o cooperare reală și poate consolida securitatea SUA.
Și ar fi un avantaj real atât pentru piața americană, cât și pentru cea iraniană, care au fost închise una față de cealaltă timp de decenii.
Un număr tot mai mare de elite iraniene consideră în prezent că deblocarea potențialului țării și abordarea provocărilor din ce în ce mai mari depind de angajamentul economic al SUA.
Un pas practic include lansarea unui dialog economic paralel cu discuțiile nucleare pentru a explora opțiunile de deschidere a pieței Iranului către întreprinderile americane.
Chiar și fără abrogarea completă a legilor privind sancțiunile primare, președintele Trump poate autoriza în mod selectiv exporturi americane anuale în valoare de până la 25 de miliarde de dolari și poate permite filialelor deținute de SUA să abordeze oportunități de investiții iraniene neexploatate de până la 4 000 de miliarde de dolari până în 2040.
Iranul are nevoie de echipamente și utilaje în valoare de aproximativ 180 de miliarde de dolari pentru a renova doar 30 % din baza sa industrială învechită, între 50 și 60 de miliarde de dolari pentru a-și extinde și moderniza sistemele de transport și distribuție a energiei electrice și alte 60 de miliarde de dolari pentru rețeaua feroviară. Dacă sunt autorizate, aceste importuri ar putea proveni în principal de pe piața americană.
Reinstituirea acordurilor cu Boeing ar putea revitaliza centrele de producție din Washington și Carolina de Sud. În mod similar, fermierii americani, în special cei din Midwest, ar beneficia în mod direct de pe urma creșterii exporturilor agricole către Iran, unde se importă în mod constant produse de bază în valoare de miliarde de dolari, precum soia și porumbul.
Implicarea unor parteneri regionali precum Arabia Saudită, Oman, Qatar și Emiratele Arabe Unite pentru a participa la întreprinderi comune cu filiale americane ar amplifica și mai mult beneficiile economice și geopolitice ale acordului.