America eșuează în Sudul Global. Popularitatea și influența sa au scăzut, iar politicile pe care administrațiile recente le-au conceput pentru a închide acest decalaj au fost insuficiente.
Donald Trump a promis să urmeze o politică externă mai unilaterală, „America First”, promovând politici economice agresive care vor afecta piețele emergente, antagonizând aliații, partenerii și adversarii deopotrivă.
Dar Trump nu va putea ignora cerințele colective ale Sudului global, scrie Foreign Affairs. Piețele pe care aceste țări le dețin vor deveni din ce în ce mai centrale în rezolvarea problemelor pe care președintele ales își exprimă un mare interes să le abordeze, cum ar fi consolidarea lanțurilor de aprovizionare ale SUA și asigurarea mineralelor critice.
Președinția G-20, oportunitate de aur
Dacă Trump își menține retorica inflamatorie, ar putea doar să încurajeze mai multe eforturi din partea țărilor din Sudul Global și a instituțiilor emergente de a se proteja împotriva SUA într-un mod care dăunează intereselor SUA.
Dacă administrația sa poate tempera abordarea, va găsi o oportunitate de aur pentru a culege multe beneficii. În 2026, Statele Unite vor prelua președinția G-20 (în ciuda obiecțiilor Chinei). Acest lucru va oferi Washingtonului o platformă unică pentru a începe să își rectifice relația cu Sudul Global: ca un forum multilateral care include cele mai influente țări în dezvoltare, G-20 devine un vehicul din ce în ce mai puternic pentru medierea acordurilor, promovarea agendelor comune și poziționarea Statelor Unite ca soluționator de probleme în fața provocărilor dificile, cum ar fi dezvoltarea durabilă, reforma instituțiilor multilaterale, conectivitatea digitală și cooperarea energetică.
America pur și simplu nu își poate permite să își compromită președinția G-20. Competitivitatea, prosperitatea și securitatea sa depind de aceasta.
Acoperind șase continente și reprezentând aproape 80% din PIB-ul global, forumul include cele mai puternice state de astăzi—parteneri și aliați ai SUA, precum și adversari—și are potențialul de a genera un impuls pentru stabilirea standardelor și normelor privind cooperarea în domeniul bunurilor publice globale.
De când Statele Unite au condus ultima dată G-20, în 2008, competiția pentru a conduce Sudul global a explodat. State precum China, Brazilia și India se prezintă ca noi alternative la conducerea falimentară a Occidentului. Alte instituții multilaterale, cum ar fi Organizația de Cooperare de la Shanghai și BRICS, au crescut în dimensiune și ambiție, adoptând măsuri pentru a eroda, ocoli sau concura cu structurile existente conduse de Occident, cum ar fi Noua Bancă de Dezvoltare a BRICS și moneda digitală propusă.
Pentru ca Statele Unite să câștige încrederea de care au nevoie pentru a beneficia de relații durabile cu Sudul Global, trebuie să promoveze o ordine internațională mai robustă și mai incluzivă, cu instituții care facilitează cooperarea și oferă bogăție distribuită mai uniform. Ordinea internațională de astăzi arată mult mai puțin liberală decât acum un deceniu, iar consecințele se resimt asupra celor mai vulnerabile populații.
Ambițiile în creștere ale Sudului Global fac imperativ ca Statele Unite să îmbrățișeze noi căi de leadership colaborativ. Chiar și Trump ar trebui să recunoască această realitate și să profite de deschiderea unică pe care o oferă președinția G-20 pentru a repara neîncrederea față de America și a găsi o modalitate de a atrage țările pe care nu își poate permite să le piardă.