În ciuda limitelor privind cheltuielile pentru apărare, UE este un donator important de ajutor militar pentru Ucraina.
Ironic, elementul central al efortului UE de a ajuta Ucraina este Fondul european pentru pace (EPF), care dispune de un miliard de euro în rambursarea parțială a țările membre pentru muniția și rachetele trimise la Kiev din stocurile lor, precum și de un alt miliard de euro pentru ca țările UE să cumpere împreună muniție.
Blocul comunitar a trimis 220.000 de cartușe în luna mai, precum și 1.300 de rachete, a declarat Josep Borrell, cel mai înalt diplomat al UE, subliniind că planul este pe drumul cel bun.
Creat în 2021, EPF s-a concentrat inițial în principal pe Africa, dar din 24 februarie 2022 vizează în primul rând Ucraina, notează Politico. Nu este folosit doar pentru muniții și rachete, ci pentru toate echipamentele militare pe care UE le furnizează, inclusiv tancuri. În noiembrie a fost lansată o misiune de asistență militară a Uniunii Europene, finanțată cu 100 de milioane de euro de către EPF, pentru a antrena 15.000 de soldați ucraineni, număr care s-a dublat în februarie.
Cheltuielile militare ale UE pentru Ucraina sunt semnificative. Contribuția totală a FPE este de 5,6 miliarde de euro. Aceasta se compară cu o sumă inițială de 7,4 miliarde de euro pe care Germania a alocat-o pentru 2022 și 2023 atât pentru aprovizionarea Ucrainei, cât și pentru refacerea propriilor stocuri. Polonia spune că a trimis Ucrainei materiale de război în valoare de peste 3 miliarde de euro.
În aprilie, Comisia Europeană a propus Legea de sprijinire a producției de muniții (ASAP), în valoare de 500 de milioane de euro, cu scopul de a determina fabricile europene de obuze să stimuleze producția, însoțită de o cofinanțare de aproximativ 500 de milioane de euro din partea guvernelor naționale ale UE și a altor surse.”Nu sunt sigur că președintele rus Vladimir Putin se va speria cu adevărat uitându-se la ea”, a declarat un diplomat european, care a vorbit sub rezerva anonimatului.
Obstacolele pentru ca UE să își asume un rol militar mai activ sunt uriașe. În primul rând, blocul ar trebui să dezvolte o politică externă comună, dar îi lipsește unanimitatea.În al doilea rând, orice forță militară este o chestiune de bani mai degrabă decât orice efort de a înființa o armată europeană comună. Forța militară rămâne foarte mult sub controlul capitalelor naționale și coordonată prin NATO.
“UE ar trebui să-și extindă capacitățile militare, dar asta nu înseamnă crearea unei armate a UE”, a declarat Antonio Missiroli, fost secretar general adjunct al NATO. „Fiecare țară are propriile interese de securitate națională și propria forță armată pe care o poate folosi fie în cadrul NATO, fie în cadrul UE, fie în cadrul ONU, fie în cadrul unei coaliții, deci nu va fi niciodată doar pentru UE”.