UE, la fel de parșivă: primește Ucraina, dar lasă afară Turcia

Alegerile parlamentare și primul tur al alegerilor prezidențiale din Turcia au reprezentat o victorie uriașă pentru președintele în exercițiu Recep Tayyip Erdogan.

Contrar așteptărilor occidentului, Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP), aflat la guvernare, și Alianța Populară a lui Erdogan – inclusiv Partidul Mișcării Naționaliste (MHP) – au obținut majoritatea în parlament.

În plus, Erdogan a obținut un scor mult mai mare decât au prezis sondajele,  49,42% în comparație cu principalul său rival din opoziție, liderul Partidului Republican al Poporului (CHP), Kemal Kilicdaroglu, care a primit 44,95% din voturi.

Cu excepția unei surprize majore, Erdogan pare acum pregătit să obțină o victorie în turul doi, pe 28 mai. Unii din Uniunea Europeană vor răsufla ușurați, relatează Politico.Atât la Bruxelles, cât și în alte capitale ale UE, a crescut îngrijorarea că o președinție Kilicdaroglu va încerca să redefinească și să avanseze relația Turciei cu UE. Acest lucru ar include nu numai modernizarea uniunii vamale UE-Turcia și căutarea unui acord privind liberalizarea vizelor, ci ar implica o posibilă încercare de a relua negocierile de aderare înghețate de mult timp.

“Este de neconceput ca UE să fie capabilă să absoarbă atât Turcia, cât și Ucraina”

De fapt, este probabil ca liderii blocului comunitar să deschidă oficial negocierile de aderare cu Ucraina la summitul din decembrie.Kievul se bucură de un sprijin politic semnificativ mai larg decât Ankara, iar prețul admiterii Ucrainei poate însemna că Turcia este lăsată pe afară –  sau nu va adera niciodată.

„La un moment dat, va trebui să clarificăm faptul că Ucraina și Balcanii de Vest reprezintă ultima extindere. Este de neconceput ca UE să fie capabilă să absoarbă atât Turcia, cât și Ucraina. Piața nu va suporta acest lucru”, a declarat un oficial de rang înalt, sub protecția anonimatului.

Prin urmare, războiul din Ucraina a făcut din Turcia – a doua forță militară din NATO după SUA –  o prioritate mai puțin importantă pentru blocul comunitar.

Dacă Kilicdaroglu ar căștiga pe 28 mai, ar fi posibil ca țările membre să pună Turcia pe ordinea de zi la summitul lor din iunie pentru a elabora o strategie.Dar pentru Mujtaba Rahman, directorul cabinetului Eurasia Group, „rezultatul acestei discuții este deja clar”: UE se va refugia în „ambiguitatea constructivă”. Asta înseamnă că, în cazul unei victorii a opoziției turce, negocierile de aderare ar fi probabil reluate fără rezultate,  în loc să respingă în mod explicit cererile lui Kilicdaroglu.

Sau, după cum a spus un alt oficial UE: „De ce să pierdem credit politic pentru a ucide un proces care este deja mort?” Aceasta a fost, în esență, abordarea fostului cancelar german Angela Merkel, care s-a opus personal aderării Turciei la UE, dar a fost de acord să rămână ambiguă.

Însă UE ar trebui să fie atentă la ceea ce își dorește.Deși este adevărat că, în cazul în care Erdogan ar câștiga, dezbaterea, altfel dificilă, privind politica de extindere a blocului ar fi evitată, iar relațiile s-ar stabili din nou în tiparul familiar de politici amiabile, tranzacționale și ostile pe care ambele părți le cunosc și le înțeleg, multe provocări ar rămâne – și probabil ar crește – sub președinția sa continuă.

Interese geopolitice concurente vor reaprinde semnificativ tensiunile. Negocierile de aderare a Turciei vor rămâne înghețate; actualizarea pactului privind migrația din 2016 sau îndeplinirea unora dintre clauzele acestuia va rămâne foarte puțin probabilă.

Bruxelles va continua să refuze cetățenilor turci călătoriile fără viză în blocul comunitar; și nu va exista nicio mișcare în ceea ce privește actualizarea uniunii vamale UE-Turcia din 1995. În schimb, relația UE-Turcia, care stagnează, nu va face decât să se deterioreze și mai mult.

Disputele bilaterale dintre Turcia, pe de o parte, și Grecia și/sau Cipru, membre ale UE, pe de altă parte, vor risca să alimenteze tensiunile dintre Ankara și întregul bloc, ceea ce ar putea prevesti un alt efort al lui Erdogan de a dezlănțui refugiații și migranții asupra Europei.