Volodimir Zelenski s-a întâlnit săptămâna trecută cu liderii Uniunii Europene și a insistat nu doar pentru mai multe arme, ci și pentru o aderare rapidă a Ucrainei la UE. Cu alte cuvine, se ridică cu pretenții din ce în ce mai mari.
Menținerea livrărilor de arme și echipamente este urgentă și vitală – dar accelerarea discuțiilor privind aderarea la UE nu este niciuna dintre acestea. În realitate, este o distragere periculoasă a atenției.
Europa înțelege că acordarea de ajutor Ucrainei este un imperativ geopolitic. Sprijinul militar al blocului până în prezent a fost eficient, deși nu a fost oferit atât de prompt pe cât ar fi trebuit.
Ucraina, notează Bloomberg, are nevoie, de asemenea, de un ajutor economic mai generos, pentru a atenua pagubele materiale imense pe care Rusia le-a provocat. Dar guvernele europene recunosc că menținerea și extinderea sprijinului lor servește propriilor interese de securitate.
Având în vedere miza, este de înțeles dorința de a merge mai departe și de a accelera aderarea Ucrainei la UE. Cu toate acestea, riscă să escaladeze conflictul fără un scop real.
Ideea de a aduce Ucraina în Uniune nu este nouă. Începând cu 2014, un nou acord comercial și de asociere a început deja să consolideze legăturile sale economice cu Occidentul. După invazia Rusiei, i-a fost acordat statutul de candidat în condiții mai ușoare decât de obicei. Chiar și așa, pornind de aici, calea spre aderare nu ar putea oferi rapid statutul de membru cu drepturi depline.
În primul rând, UE este o uniune economică și politică. Aceasta presupune drepturi și obligații extinse și un sistem elaborat de suveranitate comună. Calitatea de membru este o colaborare mult mai intimă și mai solicitantă decât participarea la o zonă de liber schimb sau aderarea la NATO. Cerințele de preaderare sunt cuprinzătoare și strice.
În al doilea rând, Ucraina este o țară mare și săracă, cu o economie, infrastructură și instituții distruse și o lungă istorie de corupție. Nu bifează niciun punct în alinierea la condițiile de aderare.
Din aceste motive, mulți dintre membrii actuali ai UE nu doresc să accelereze procesul, iar unii ar prefera să se renunțe la această idee. Mai grav, această problemă ar putea diviza Uniunea într-un moment în care unitatea este esențială.
Nerăbdarea președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, de a promova candidatura Ucrainei sporește pericolul.“Doamna Ursula” este funcționar public, iar susținerea sa directă într-o chestiune atât de delicată riscă să o pună în contradicție cu mulți dintre politicienii europeni.
Cel mai important este faptul că, din punct de vedere tactic, ar fi imprudent să se avanseze cu aderarea Ucrainei. Mișcarea ar fi un fel de escaladare, dându-i lui Vladimir Putin și mai multe argumente de expansiune a imperialismului rusesc – însă nu ar face nimic pe termen scurt pentru a ajuta poporul ucrainean sau pentru a consolida capacitatea acestuia de a riposta.