Războiul din Ucraina este purtat cu o serie de tehnologii avansate? Cu arme moderne care le-ar înlocui pe cele clasice? Realitatea arată diferit.
Ne aflăm în fața unui paradox: acest război pare unul lipsit de tehnologiile de ultimă oră. Soldați care se târăsc prin tranșee noroioase în scene care par mai degrabă asemănătoare cu Primul Război Mondial decât cu Războiul Stelelor.
Câmpurile de luptă sunt presărate cu mine, exact ca în cel de-al Doilea Război Mondial. Artileria a tras milioane de obuze neghidate, punând la încercare capacitatea de producție a bazelor industriale din Occident. Muniția convențională rămâne mainstream.
Toate înregistrările video arată grupări de ucraineni și ruși luptându-se prin câmpuri pustii și sate ruinate. Nu vezi o formație de tancuri șarjând sau o desfășurare de avioane de vânătoare lovind cu precizie țintele.
O filmare stupefiantă, urcată pe rețelele sociale: un tanc ucrainean trăgea fără întrerupere, de la nici 50 de metri distanță, într-o gaură de pământ unde se aflau ascunși o mână de soldați ruși care ripostau doar cu pistoale mitralieră. Unde-i forța nimicitoare a lui Putin?
Cum poate coexista o tehnologie de ultimă oră cu un astfel de război „vechi”? Răpunsul este că armele moderne nu produc rezultate „noi”.
Armatele se adaptează la noile amenințări, iar contramăsurile pe care ambele părți le-au adoptat în Ucraina au redus drastic efectele nete ale noilor tehnologii, rezultând un război care, în multe privințe, seamănă mai mult cu trecutul decât cu un viitor imaginat de înaltă tehnologie.
În pofida dronelor și lansatoarelor HIMARS, tancurile și artileria duc greul războiului. Cu toate acestea, nici blindatele, nici tunurile nu pot fi considerate depășite. Nu pot fi transformate în armele serialelor SF de la Hollywood.
În 1943, rata de pierdere a tancurilor germane a fost de 113% și 122% un an mai târziu. Ratele de pierderi ale Uniunii Sovietice s-au situat la 109% și, respectiv, 80%.
În cel de-al Doilea Război Mondial, artileria a provocat aproximativ trei victime la fiecare sută de obuze trase. Artileria din Ucraina arată acum mai degrabă ca o extindere treptată a unor tendințe de lungă durată decât ca o îndepărtare revoluționară de trecut.
Folosirea tehnologiei moderne într-un război precum cel din Ucraina are limite. Toate sistemele sofisticate – și extrem de scumpe – nu vor fi mutate în prima linie din considerentele învățate din conflagrațiile trecutului: carnea de tun este mai ieftină decât armele de sute de milioane de dolari.
Așa că un război al tranșeelor în plin secol al digitalizării nu ar trebui să suprindă prea mult. Noua tehnologie nu este un glonț de argint.