Când Volodimir Zelenski va participa miercuri la summitul anual al NATO de la Vilnius, țara sa va fi purtat un război de supraviețuire împotriva Rusiei timp de 503 zile.
Zelenski vine în capitala lituaniană cu un obiectiv strategic: să obțină un loc la masa NATO.Pentru Ucraina, alianța condusă de SUA reprezintă securitatea pe termen lung. Articolul 5 din tratatul NATO este o clauză de apărare reciprocă, susținută de armele nucleare americane, britanice și franceze.
Iar pretențiile Kievului merg dincolo de apărare. Prin aderarea la NATO, Ucraina ar primi un bilet de intrare fără echivoc în „vest”, o ruptură de influența Moscovei.Dar NATO nu știe cum să se poziționeze cu cererea de aderare a Ucrainei.
„Ceea ce cred eu este că locul Ucrainei de drept este în NATO”, a declarat secretarul general al alianței, Jens Stoltenberg, pentru Financial Times. „Este la latitudinea aliaților să decidă când este momentul potrivit”.
Dar optimismul lui Stoltenberg nu este împărtășit de președintele SUA. Joe Biden spune că Ucraina nu este încă pregătită pentru aderarea la NATO. Și are dreptate.
După mai bine de 17 luni de război, timp în care aliații din NATO au oferit Ucrainei un sprijin militar și financiar de peste 160 de miliarde de dolari, capitalele occidentale se confruntă cu o problemă mult mai mare. Cât de pregătiți sunt cei 31 de membri ai NATO pentru a lupta într-un război împotriva Rusiei? Și vor să o facă?
La București, în 2008, au fost semănate semințele actualei dileme a NATO. În cadrul unei întâlniri matinale din a doua zi a summitului alianței din acel an, secretarul general de atunci, Jaap de Hoop Scheffer, s-a întâlnit cu președintele american George W. Bush și cu omologii săi francez și german, Nicolas Sarkozy și Angela Merkel.
Rezultatul faptului că Merkel și-a atenuat opoziția față de propunerea lui Bush de a oferi statutul de membru Ucrainei și Georgiei, a fost o declarație a întregii alianțe NATO.
Ambele țări „vor deveni membre ale NATO”, se spunea, fără anunțarea unui calendar. Această declarație, în același timp neechivocă și neangajantă, a fost salutată ca o realizare majoră. De atunci a urmat o lungă pauză. Kievul și Tbilisi s-au trezit prinse între cele două poziții: expuse ca viitori membri ai NATO, dar fără niciuna dintre protecțiile alianței care vin odată cu aderarea.
Patru luni mai târziu, tancurile lui Putin au intrat în nordul Georgiei. În 2014, Rusia a anexat peninsula ucraineană Crimeea. NATO, după cum bine știa Kremlinul, refuză să accepte noi membri cu „conflicte înghețate” pe teritoriul lor. În afară de retorica de condamnare, NATO a făcut prea puțin pentru a pedepsi Moscova.
„Cel mai periculos loc pentru țările vecine Rusiei este să stea în sala de așteptare a NATO”, subliniază Margus Tsahkna, ministrul de externe al Estoniei.
Însă ușile nu sunt deschise: niciun membru al alianței nu crede că Ucraina se poate alătura în timp ce se află în război. Există aspecte care nu sunt negociabile: inclusiv reformele anticorupție, utilizarea de armament modern, la standarde Nato, interoperabil cu armatele aliaților și structuri care să protejeze informațiile secrete ale alianței. Ucraina nu bifează niciun punct.
Asta este realitatea – Zelenski se va întoarce cu mâna goală de la Vilnius. Dar NATO alunecă într-o capcană: va fi greu să aibă grijă de propria apărare, adăugând pur și simplu o altă țară dependentă de armele alianței.