Ucraina a prostit pe toată lumea: UE, negociator de arme al Europei

Marea ambiție a Uniunii Europene de a colabora și de a cumpăra în comun arme se confruntă cu o serie de probleme chiar înainte de a începe.

Liderii UE își propun ca în această săptămână să semneze un plan de 2 miliarde de euro – dezvăluit de Politico: potrivit oficialilor, va permite țărilor atât să primească înapoi banii pentru că au trimis Ucrainei muniția de care are atâta nevoie, cât și să finanțeze viitoarele achiziții comune pentru a continua să trimită obuze Kievului.

Este începutul UE de a deveni un negociator de arme european. Marchează un moment crucial pentru bloc – un club născut ca un proiect de pace este acum pregătit să cumpere și să trimită arme unei țări aflate în război.

Există o primă problemă: Ucraina cere mai multe arme acum, în special  obuze de 155 de milimetri. Dar industria de apărare a UE va avea nevoie de luni de zile pentru a alinia capacitatea la nevoile din timpul războiului.

Următoarea problemă este cea a banilor. În timp ce UE pare să fi obținut acordul țărilor pentru a pune la dispoziție cele 2 miliarde de euro inițiale, această sumă nu va acoperi decât nevoile urgente de muniție și achiziția comună de muniție.

De asemenea, UE are în vedere un plan pe termen mai lung de stimulare a producției în industria de apărare, care ar necesita alte miliarde de euro. În condițiile în care inflația se încăpățânează să fie ridicată și economiile stagnează, va fi greu de realizat.

În cele din urmă, însă, cea mai mare problemă ar putea fi ideologică. Pe măsură ce UE încearcă să integreze strategia de apărare a Europei, țările devin nervoase în privința acordării de mai multă putere Bruxelles-ului.

Germania a reflectat această reticență joia trecută, când cancelarul Olaf Scholz a declarat că este dispus să lase alte țări să participe la negocierile privind contractele de armament cu Berlinul.În oferta sa lipsește orice mențiune cu privire la posibilitatea de a lăsa UE să negocieze în locul lor.

Ucraina a cerut un milion de proiectile de 155 de milimetri pentru a ține Rusia la distanță. Dar UE poate produce doar 300.000 în fiecare an – ceea ce creează un timp de așteptare de „până la patru ani”, potrivit estimărilor Estoniei, care a contribuit la stimularea discuției comune privind achiziționarea de muniție.

Chiar dacă țările sunt în mare parte de acord să contribuie la creșterea producției de muniție și să ajute Ucraina, există numeroase puncte de dezacord.

Unele sunt elementare. Ar trebui ca aceste  contracte de armament negociate de UE să meargă doar la companiile din UE sau țările ar trebui să poată apela la firme din afară? Cine va conduce eforturile? Agențiile UE? Țările însele? De unde vor proveni banii necesari pentru stimularea producției?

Și toate acestea presupunând că țările sunt dispuse să joace acest joc. Pentru a determina cine poate dona muniție și cine are nevoie de o reaprovizionare, fiecare țară trebuie mai întâi să spună cât de multă muniție are – informații extrem de sensibile pe care unele sunt reticente să le împărtășească.

Apoi, mai există și partea industrială. Până în prezent, UE a identificat 15 producători din 11 state membre care pot produce muniție de artilerie, au declarat mai mulți oficiali de rang înalt. Dar dacă aceste firme pot îndeplini cotele dorite de UE, mai ales la viteza dorită de țări, este o întrebare deschisă.

În fine, ce se întâmplă dacă UE va supracumpăra în graba de a ajuta Ucraina. Va rămâne cu un munte de muniție atunci când nevoile din timpul războiului scad sau se schimbă. Așa s-a întâmplat cu vaccinurile anti-Covid. Multe contracte au fost parafate, dar continentul a rămas cu milioane de doze neutilizate.

UE ar putea ajunge să concureze împotriva ei însăși. De la începutul războiului, numeroase guverne au semnat deja noi contracte cu firmele de apărare și este posibil să continue să facă acest lucru. Rămâne de văzut dacă un program gestionat de UE poate funcționa în paralel cu aceste negocieri individuale fără a determina creșterea prețurilor.