America nu a înțeles că războiul Ucrainei este o luptă pentru suveranitate, nu pentru democrație
În cel de-al Doilea Război Mondial, Franklin D. Roosevelt a mobilizat ceea ce el a numit „Națiunile Unite”, printre care se afla și Uniunea Sovietică a lui Stalin, pentru a împiedica puterile Axei să cucerească țări întregi din Europa și Asia.După Războiul Rece, George H. W. Bush a adunat, de asemenea, o coaliție de 35 de națiuni pentru a respinge invazia Irakului în Kuweit.
Astăzi, președintele Joe Biden ratează o oportunitate de care foștii lideri au profitat cândva. El prezentat în mod repetat războiul din Ucraina drept „o mare bătălie pentru libertate: o bătălie între democrație și autocrație”.
Greșit: prin “operațiunea militară specială”, Rusia lui Putin a atacat un stat suveran. Atacul asupra Ucrainei afectează dreptul fundamental al statelor de a-și păstra independența suverană. Aceasta este o axiomă la care țin țările de pe toate continentele.
Implicația este că Statele Unite acordă o valoare mai mare democrației decât suveranității, notează The Spectator. Acest lucru îi lasă pe potențialii parteneri să se întrebe dacă Biden consideră suveranitatea altor națiuni ca fiind condiționată, demnă de sprijin doar dacă acestea se califică drept democratice în ochii Occidentului.
„Ukraine Democracy Defense Lend-Lease Act”
Înainte de invazia rusă din 24 februarie, Ucraina era privită pe scară largă drept o țară coruptă. După cum Biden însuși a afirmat în ianuarie, perspectivele Ucrainei de a adera la NATO nu erau „foarte probabile, pe baza muncii mult mai mari pe care trebuie să o facă în ceea ce privește democrația”.
De atunci, Ucraina a fost reformată ca un bastion democratic. „Ukraine Democracy Defense Lend-Lease Act” a fost titlul legii prin care Congresul a acordat ajutor militar Ucrainei.
Prezentarea rapidă a țării drept o democrație exemplară, când măsurile obiective spun altceva, pare instrumentală și interesată.
Prezentarea acțiunii americane ca o cruciadă pentru democrație amintește, de asemenea, prea multor observatori, în special în Orientul Mijlociu, de încălcările americane din trecut ale suveranității altor țări în numele democrației, inclusiv invazia Irakului.
Politica în alb-negru
În orice caz, obiectivul în războiul din Ucraina ar trebui să fie mai limitat, având în vedere perspectiva tot mai redusă de a alunga complet forțele rusești din toate teritoriile.
O Ucraină suverană ar putea decide, pe baza propriului său interes, să facă concesii dureroase pentru a opri vărsarea de sânge.
Dar dacă acest război face parte din confruntarea lumii libere cu autocrația, este greu de imaginat cum s-ar putea încheia în mod acceptabil în alt mod decât printr-o victorie totală.
Retorica dezinvoltă a înalților oficiali americani a contribuit la această impresie de campanie pe termen lung cu obiective maximaliste. Biden a exclamat că Putin „nu poate rămâne la putere”; secretarul Apărării, Lloyd Austin, a declarat că un obiectiv al războiului a fost acela de a „vedea Rusia slăbită”.
De atunci, Casa Albă a încercat să revină asupra acestor remarci, dar a persistat cu mesajul alb-negru că lumea este împărțită în blocuri democratice și autoritare, blocate într-o luptă epocală.
Aceasta este o viziune a lumii pe care multe națiuni nu o acceptă. Deși ar putea susține drepturile suverane împotriva unei agresiuni flagrante, acestea nu vor semna pentru o rivalitate geopolitică permanentă.
Ele văd deja că Occidentul este pregătit să mențină sancțiuni economice și financiare severe împotriva Rusiei mult timp în viitor. Pe măsură ce prețurile mondiale la alimente și energie cresc, perspectiva unui război militar și economic deschis este exact ceea ce multe țări caută să evite.
Administrația Biden ar trebui să sublinieze sprijinul său pentru suveranitate și să trimită „bătălia pentru democrație” în fundal. Renunțând la retorica războiului permanent, Statele Unite pot susține un viitor care respectă suveranitatea și râvnește la pace – o viziune mai liniștitoare pentru multe națiuni decât cea care emană acum de la Moscova.
În prezent, Statele Unite nu încearcă cu adevărat să conducă lumea, ci mai degrabă o facțiune împotriva alteia.
