În majoritatea capitalelor din Orientul Mijlociu, vestea căderii președintelui sirian Bashar al-Assad a stârnit o anxietate imensă. Dar nu și la Ankara.
În loc să se îngrijoreze cu privire la perspectivele Siriei după mai bine de un deceniu de conflict, Recep Tayyip Erdogan vede oportunitate într-un viitor post-Assad. Optimismul său este bine fundamentat: dintre toți actorii majori din regiune, Turcia are cele mai puternice canale de comunicare și o istorie de colaborare cu grupul islamist aflat acum la putere în Damasc, poziționându-se pentru a culege beneficiile prăbușirii regimului Assad.
Forța rebelă care a pus capăt domniei lui Assad duminică este Hayat Tahrir al-Sham(HTS), o grupare musulmană sunnită care a fost anterior afiliată Al-Qaida. Dar Turcia i-a oferit asistență indirectă, notează Foreign Affairs.Prezența militară turcă în orașul Idlib din nord-vestul Siriei a protejat în mare măsură gruparea de atacurile forțelor guvernamentale siriene, permițându-i să conducă nestingherită provincia timp de ani de zile.
Turcia a gestionat fluxul de ajutoare internaționale în zonele conduse de HTS, ceea ce i-a sporit legitimitatea în rândul localnicilor. Comerțul peste frontiera turcă a oferit, de asemenea, sprijin economic HTS.
Principalele oportunități ale lui Erdogan
Acum, Assad este complet scos din peisaj, iar Erdogan se pregătește să valorifice investiția sa de ani de zile în opoziția siriană. Iranul și Rusia—principalele rivale ale Turciei în Siria—sunt înfrânate; un guvern prietenos ar putea fi înființat curând la Damasc, gata să primească înapoi refugiații. Iranul a fost slăbit, mai întâi de războiul israelian din Gaza, și acum prin înlăturarea lui Assad, care fusese aliatul de nădejde al Teheranului.
Prăbușirea regimului Assad este probabil să-i ofere lui Erdogan un alt beneficiu: șansa unei reconcilieri cu Washingtonul. Prezența militară a Statelor Unite în Siria și cooperarea cu YPG(militanții kurzi) au tensionat relațiile bilaterale și au complicat operațiunile Turciei în regiune.
În 2019, la câteva zile după ce Donald Trump a anunțat retragerea trupelor americane din Siria, Ankara a ordonat o campanie militară împotriva kurzilor. Un Trump supărat a impus sancțiuni Turciei și s-a angajat să păstreze un „număr mic” de trupe în părți ale Siriei pentru a proteja instalațiile petroliere.
Erdogan a dorit de mult timp retragerea forțelor americane, iar alegerea lui Trump pentru un al doilea mandat a revigorat speranțele că președintele ales va aduce în sfârșit trupele rămase acasă. Plecarea lui Assad ar putea face ca acest rezultat să fie mai probabil.
Pe de altă parte, va păta imaginea lui Putin și îi va amenința parteneriatele: fără o prezență militară în Siria, sprijinul logistic al Rusiei pentru operațiunile sale în Africa, în special în Libia, va fi compromis, lăsând potențial un vid pe care Turcia îl poate umple. Căderea lui Assad este un avantaj pentru Erdogan—cel puțin deocamdată.