Turcia și simbolistica alegerilor din 28 mai – 570 de ani de la cucerirea Constantinopolului

Alegerile parlamentare și prezidențiale desfășurate în 14 mai (turul 1) în Turcia nu au surprins prea mult prin rezultatele obținute de partide, respectiv candidați. În primul rând, acest scrutin confirmă tensiunea ridicată și starea unei scindări aproape proporționale în societatea turcă între susținătorii și oponenții lui Erdogan, între pro-occidentali și suveraniști, între Islamul radical și omul modern, laic. Turul 2 va avea loc duminică, 28 mai, iar a doua zi, când se vor afla rezultatele finale, Turcia sărbătorește 570 de ani de la cucerirea Constantinopolului.

Iată de ce aceste alegeri au o importanță aparte pentru Erdogan, care se visează „încoronat” într-o zi atât de special.

Calcule și alianțe

Turcia are un nou Parlament și, ținând cont de cifrele din turul 1, următoarele alianțe și partide politice au trecut pragul electoral de 7%: „Alianța națiunii” (AKP, partidul lui Erdogan) a luat 49,3% din voturi și va avea 322 de parlamentari (din 600, câți sunt în Parlament); „Alianța Populară” (cea care-l sprijină pe Kilicdaroglu) a câștigat 35,19% din voturi, adică 212 locuri; Alianța Muncii și libertății (Partidul Verde, de stânga) va avea 66 de locuri. Având cu 44 de parlamentari mai mulți decât adversarii, Erdogan poate sta liniștit, însă, cunoscută fiind viața politică a Turciei, plină de trădări și răsturnări de situație, se anunță o competiție cel puțin activă, dacă nu chiar mai mult de atât.

În ceea ce privește soarta puterii executive, primul tur de scrutin al prezidențialor, cu toată intensitatea luptei politice dintre actualul șef al statului și contracandidatul său, Kemal Kilicdaroglu, încă nu ne-a dezvăluit câștigătorul. Recep Tayyip Erdogan a luat puțin peste 49%, iar Kilicdaroglu, 45%.

Pe măsură ce ne apropiem de data de 28 mai, iar campania electorală a celor doi înaintează, lumea asistă nu doar la o creștere a gradului de confruntare politică în această luptă pentru putere, ci și la transformarea competiției din Turcia într-o arenă de rivalitate geopolitică între doi mari jucători – Statele Unite și Rusia.

Nu este un secret faptul că printre motivele nemulțumirii Statelor Unite față de politicile și candidatura lui Erdogan s-au numărat: a) pasiunea sa pentru o politică externă independentă de dictatele Washingtonului; b) relațiile pragmatice ale Turciei cu Rusia; c) strategia neo-otomanismului urmărită de Ankara. N-au trecut decât câteva zile de când ministrul de Interne Soylu a acuzat direct America de toate păcatele și interferența în procesul politic intern al alegerilor din Turcia. Ba, însuși Erdogan l-a acuzat fără echivoc pe ambasadorul SUA la Ankara, Jeffrey Flake, că a făcut campanie în favoarea lui Kilicdaroglu.

La ce să ne așteptăm la 28 mai, după al doilea tur? În primul rând, oricare ar fi rezultatul, pe 29 mai, care este ziua celei de-a 570-a aniversări a fondării Imperiului Otoman (29 mai 1453, Constantinopolul a căzut în mâinile armatei sultanului Mehmet Cuceritorul), Turcia va primi un nou președinte, al 13-lea.

Actualul „gambit turcesc” poate avea trei variante de rezoluție: 1). Recep Erdogan câștigă, iar Turcia continuă cursul independenței față de Occident, către un nou imperiu bazat pe doctrina neo-otomanismului; 2). Kilicdaroglu câștigă și Turcia își abandonează politica independentă pragmatică în favoarea unei alianțe strânse cu Statele Unite, NATO și UE, dar care va avea un impact negativ asupra relațiilor cu Rusia și Iran, în Orientul Mijlociu; 3). Erdo și Kilicdaroglu sunt implicați într-un conflict civil puternic, iar Occidentul este obligat să negocieze (prin Londra) cu Erdogan pentru a ajunge la un compromis cu acesta, dată fiind importanța geografică și militară a Turciei.

Erdogan a trăit un adevărat șoc psihologic, după 20 de ani de guvernare neîntreruptă. Alegerile din 2023 s-au dovedit a fi cele mai dificile și tensionate din istoria modernă a Turciei. Biografia lui indică faptul că este obișnuit să facă față dificultăților, dar vârsta, starea sa de sănătate, problemele din economie și mai ales natura presiunii externe, cu implicarea activă a Statelor Unite, sunt factori semnificativi care vor cântări mult în scrutinul de duminică.