Pe măsură ce vechea ordine se prăbușește, Turcia este în ascensiune și președintele Recep Tayyip Erdogan profită.
Profilul Turciei a crescut în Occident, unde parteneriatul transatlantic dezmembrat face ca Europa să devină mai slabă și mai periferică.
În timp ce administrația Trump ridică spectrul retragerii, Uniunea Europeană dezorientată se străduiește să își consolideze apărarea. Turcia – care se mândrește cu a doua armată ca mărime din cadrul NATO și cu o industrie a apărării înfloritoare – pare brusc un partener formidabil.
Ankara pare să se alinieze blocului liberalilor atlantiști din UE, în timp ce liderii europeni s-au arătat interesați de o cooperare consolidată, notează UnHerd. Turcia a fost invitată să participe la diverse reuniuni strategice, iar creșterea numărului de propuneri l-a determinat pe ministrul turc de externe, Hakan Fidan, să afirme că europenii „redescoperă” existența Turciei.
Putere demnă de respect
În lumea emergentă a lui Donald Trump, una lipsită de platitudinile liberale despre „valori comune” și „apărarea democrației”, Erdogan are mai multă greutate decât Olaf Scholz și Kaja Kallas. Turcia, care a păstrat relații atât cu Rusia și Ucraina, cât și cu China și Statele Unite, este mai bine poziționată decât multe state occidentale.
Noua poziție a Turciei în afacerile mondiale pare să-l fi încurajat pe Erdogan să ia măsuri autoritare pe plan intern. Ekrem Imamoglu, primarul Istanbulului, a fost arestat sub acuzația de corupție și sprijinirea terorismului. Alte zeci de persoane au fost, de asemenea, arestate în cadrul unei campanii de reprimare a opoziției și a criticilor guvernului.
Cu Trump la Casa Albă și cu forța relativă a UE diminuată, Erdogan știe că nu va exista o reacție substanțială, deoarece utilizează metode dure pentru a-și prelungi cariera politică.
Aderarea Turciei la UE fost blocată, aparent din cauza deficitelor sale democratice și a situației drepturilor omului. Însă mulți au bănuit că motivația ascunde un adevăr nespus: turcii sunt musulmani și, prin urmare, incompatibili cu ”proiectul european”.
Turcia era mai degrabă un stat tampon convenabil, util pentru externalizarea problemelor UE, decât un partener egal. În ultimele săptămâni, însă, această relație a fost reimaginată, o țară considerată odinioară un iritant marginal fiind ridicată la rangul de actor major care face parte integrantă din securitatea europeană.
Deși UE este efectiv închisă pentru noi membri, Turcia se impune ca o putere demnă de respect. Faptul că europenii trebuie să se alinieze acum pentru a săruta inelul sultanului demonstrează cât de repede s-a schimbat lumea.