Multe țări văd o divergență din ce în ce mai puternică între continuarea anticipată a politicii internaționale a lui Joe Biden sub un viitor președinte Kamala Harris și o perspectivă mult mai izolaționistă sub Donald Trump și partenerul său de conducere, JD Vance. Din China, însă, viziunea este oarecum diferită.
În urmă cu opt ani, prima administrație Trump a inaugurat o abordare conflictuală a relațiilor cu Beijingul, pe care mulți observatori chinezi au considerat-o derutantă. În loc să trateze China drept un partener comercial și uneori un rival, Statele Unite au început să o numească „putere revizionistă”, concurent strategic și chiar amenințare.
Și mai surprinzător, în ciuda schimbărilor de ton, administrația Biden a consolidat această schimbare și chiar a mers mai departe în anumite chestiuni, notează Foreign Affairs. Într-adevăr, se pare că există un consens bipartizan potrivit căruia China trebuie tratată acum ca un adversar major, un număr tot mai mare de analiști susținând că trebuie să se ajungă la o încadrare de tip război rece.
Majoritatea observatorilor chinezi nu se așteaptă la schimbări semnificative în politica SUA față de China, dar încearcă să înțeleagă ce curente de gândire din Washington ar putea domina în cele din urmă.
America nu-și schimbă politica externă
Politica externă a lui Biden împărtășește considerente similare cu cea a lui Trump, deoarece urmărește să reechilibreze normele economice internaționale pentru a promova interesele Americii.
O altă caracteristică a politicii externe a SUA din ultimii ani este rolul tot mai important pe care China îl joacă în cadrul acesteia. Deși războiul Rusiei cu Ucraina și războiul Israelului împotriva Hamas în Gaza atrag atenția, China continuă să fie prioritatea principală în strategia globală pronunțată a Washingtonului.
O nouă administrație Trump ar urma, aproape sigur, o strategie comercială mai agresivă față de China. Trump a propus deja un tarif de 60 % pentru toate bunurile fabricate în China. Totuși, având în vedere predilecția lui Trump pentru încheierea de înțelegeri, el ar putea decide să urmărească acorduri bilaterale cu Beijingul privind produsele de larg consum, energie și tehnologie.
O administrație Harris, presupunând că păstrează o mare parte din abordarea Biden, ar intensifica probabil concurența strategică cu Beijingul și ar consolida eforturile lui Biden de a construi o coaliție a țărilor occidentale și asiatice pentru a contrabalansa China. În comparație cu politicile arbitrare și capricioase ale lui Trump, aceste strategii ar rămâne probabil mai organizate și mai previzibile.
China și SUA pot menține stabilitatea, indiferent cine se află în Biroul Oval
În calitate de președinți, Trump și Harris ar prezenta provocări și dezavantaje pentru China, dar niciunul nu pare să dorească un conflict militar major sau întreruperea tuturor contactelor economice și sociale.
Prin urmare, este puțin probabil ca Beijingul să aibă o preferință clară. În plus, China are stimulente puternice pentru a menține o relație stabilă cu Statele Unite și pentru a evita confruntările sau perturbările. Având în vedere sensibilitățile politice legate de alegeri și de relațiile dintre SUA și China, orice acțiune chineză de interferență s-ar putea întoarce împotriva sa.
Pe măsură ce cursa prezidențială din 2024 din SUA se încinge, oficialii de la Beijing au făcut remarci prudente și rezervate, descriind alegerile ca fiind „o afacere internă a Americii”.
În cadrul unei conferințe de presă din iulie, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Lin Jian, a subliniat că China „nu a intervenit niciodată și nu va interveni niciodată în alegerile prezidențiale din SUA”.
Cu toate acestea, Lin a mai spus că guvernul chinez „respinge cu fermitate orice persoană care face o problemă din China și dăunează intereselor Chinei în scopuri electorale” și că cele două partide politice americane „nu ar trebui să răspândească dezinformări pentru a defăima China și nu ar trebui să facă din China o problemă”.
Pentru o lungă perioadă de timp, relațiile sino-americane nu vor reveni la cooperarea și schimburile care au avut loc la începutul secolului XXI. Cu toate acestea, dacă o apropiere este exclusă, China și Statele Unite pot menține stabilitatea și evita catastrofele, indiferent cine se află în Biroul Oval.