Trump joacă bowling la București. Iohannis, primul popic lovit

Donald Trump și-a trimis omul de încredere la București, iar a doua zi a demisionat Klaus Iohannis. O simplă coincidență legată de un zvon neconfirmat? Cam multe povești și asemănări „miraculoase”. Șocantă este și tăcerea deplină de marți – după 24 de ore, încă nicio reacție din partea Ambasadei SUA, deși în România s-a produs un cutremur politic cum n-a mai fost vreodată. Iar dinspre Palatul Victorie, tot liniște, ca și cum pe Marcel Ciolacu nu-l interesează câtuși de puțin subiectul.

România este într-o criză fără precedent, adusă în această situație de o clasă politică plină de incompetenți și neisprăviți, personaje mânate de interese personale meschine, fără cea mai mică urmă de patriotism și dorință de a face bine poporului. Primim salarii mizere, dar pe care partidele le prezintă ca fiind mărețe realizări obținute în urma unor eforturi uriașe, și cheltuim jumătate din venitul lunar pe facturi la utilități pe care ni le vând corporațiile străine.

În egală măsură, atitudinea lui Klaus Iohannis din ziua demisiei stârnește furie printre oameni chiar și azi, mulți sesizând batjocura din mesajul pe care l-a recitat în fața camerelor de filmat când și-a anunțat demisia. Am avut un președinte care vreme de 10 ani a stat preș pentru UE, iar la final de mandat a ales calea cea mai convenabilă pentru el, să plece singur, dar cu toate beneficiile păstrate – pensie nesimțită, vilă de protocol, pază și protecție asigurate de stat.

Ținând cont de toate acestea, să le vorbești românilor de mize politice și alte baliverne când ei nu au bani de întreținere și curent, iar la piață se cumpără brânză la suta de grame denotă cinism în cote alarmante. Președintele care a împărțit țara între oamenii lui și „ciuma roșie” a vrut să tragă un semnal de alarmă – „Societatea va fi divizată”. Mai divizată decât a fost adusă de tine nu poate fi!

Vin americanii, pleacă Iohannis

Românii i-au așteptat 50 de ani pe americani, iar când au venit, a plecat Iohannis. Da, este doar o glumă, dar acum avem și noi dreptul să râdem după ce 10 ani iluzionistul Klaus ne-a vândut mirajul lucrului bine făcut.

Richard Grenell, unul dintre consilierii lui Donald Trump pe politică externă, era așteptat la București săptămâna aceasta, fără să se cunoască ziua când urma să sosească. Se pare că a și plecat, între timp. A venit în weekend, iar întâlnirile pe care le-a avut au fost scurte și la obiect. Unii vorbesc ceva și despre o foaie de parcurs, dar e doar un zvon neconfirmat.

Nimic concret nu există în legătură cu informația privind prezența lui Grenell la București duminică, 9 februarie, și poate că americanul nici n-a venit aici, iar demisia bruscă a lui Klaus Iohannis a fost o simplă coincidență. Pe de altă parte, nu-i mai puțin adevărat că nici Departamentul de Stat al SUA nu a infirmat acest zvon care a pus pe jar politica românească.

De ce atâta fâs în jurul acestui individ? Pentru că Richard Grenell nu este un oarecare. Apropiat de Donald Trump, a fost ambasadorul lui în Germania în timpul primului mandat la Casa Albă, a fost director al DNI (toate cele 18 servicii de informații din America, inclusiv CIA, operează sub directul control al DNI!) și joacă un rol important și în prezent.

Grenell este cel care a detonat „nucleara” acum o săptămână când a scris pe X că Administrația Biden a intervenit pentru anularea alegerilor prezidențiale din România, prin USAID.

De ce tac ambasadele?

Obișnuiți să fim trași de urechi ori de câte ori gândim singuri și acționăm de capul nostru, ne-am așteptat, marți, la o săpuneală din partea diplomaților occidentali acreditați la București. De unde, tăcere totală! Ambasada SUA, nicio reacție! Ambasada Marii Britanii, la fel! Și Franța a amuțit, iar de Germania nici nu mai pomenim, cred că nemții l-au și renegat pe Klaus Werner.

Când vreodată s-a pomenit ca politicienii noștri să decidă ceva fără ca ambasadele să reacționeze imediat, în funcție de interesele personale? Niciodată! Unde sunt celebrele comunicate de presă de altădată în care România era certată fiind se îndepărtează de „drumul european” și nu asigură „stabilitate politică”? Nimic despre „interesul național” și „parteneriatul important” care ne leagă de Occident?

Ori ambasadorii acreditați la București sunt toți în concediu, ori ordinul primit a fost să nu se comenteze în niciun fel …ordinul lui Donald Trump. Ceva de genul „E mâna Americii, nu vă băgați”. Scenariu? Bineînțeles, dar e și normal, doar cunoaștem marfa și am arătat mai sus cu cine avem de-a face.

Dincolo de tremurul vocii, sesizat de toți cei prezenți la Cotroceni când Iohannis a recitat discursul despre demisie, românii au mai observat ceva. Anume expresia cu care el și-a luat la revedere de la funcția de președinte – „Dumnezeu să binecuvânteze România”. În 10 ani de mandat, nu a vorbit nici măcar o singură dată despre Dumnezeu, iar acum, la plecare, a ales să încheie cu „Dumnezeu să binecuvânteze România”.

Unde am mai auzit noi expresia „Dumnezeu să binecuvânteze…”. Tot o coincidență și asemănarea cu „God bless America”?